De Craciun, nu poti fi roman decat in Romania…

Scrisoarea unui roman din America

De criza, de dor si de fite mi-a venit ideea sa tai porc de Craciun, cum se facea pe timpuri la mine la tară. Bine, ai mei nu il taiau de Craciun, ci inainte de Sfantul Andrei, noi nemaiavand rabdare si nici prea multe prin camara sa-l putem pasui pana la Ignat.

Dupa ce mi-am ascutit cutitele pe gresia de la baie si am procurat doi baloti de paie, decorativi, uitati de un vecin în fata casei inca de la Halloween, m-am pus sa caut porc. Prima data am dat anunt pe internet ca doresc sa achizitionez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pana in 150 de kilograme, dar nu mi-a raspuns nimeni, in afara de un sonat care mi-a zis ca-i plac ideile mele si, daca vreau, putem sa sacrificam impreuna, mai multi!

Eu cred ca toti nebunii au fugit din lume si s-au ascuns pe internet! Dar divaghez!
Cand mi-am intrebat colegii la serviciu daca stiu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curiosi ca ce vreau sa fac cu el, ca e mare pentru un animal de casa, ca face mizerie multa etc.
Cand le-am spus ca vreau sa-l tai, au făcut ochii cat cepele si m-au luat la rost ca de ce. Ca să-l mananc, de-aia, le-am raspuns, moment in care si ultimele ramasite de simpatie, toleranta si intelegere pe care le aveau pentru mine au disparut. Cum sa omori un animal si sa-l mananci, asa, ca un barbar?
Eh, cand am vazut eu ca astia sunt gata sa sune la protectia animalelor, am început sa le descriu in amanunt operatiunile specifice, insistand pe sectionarea carotidei si colectarea sangelui intr-un lighean, de preferinta cu smaltul sarit, ca la mama acasa, in vederea prepararii singeretelui si mai ales a borandaului. N-am stiut eu cum se zice in engleza la borandau, la fel cum nu stiu nici in romaneste, dar le-am explicat ca e un fel de mamaliga din faina de porumb cu sange in loc de apa.
Cred ca vreo trei, mai simtitori, asa, au disparut spre baie, iar restul, ca acum deja se stransese tot compartimentul in jurul meu, sa ma asculte, ma priveau cand cu mila, cand cu dezgust. Apoi, zic, parlim soriciul cu paie, sau la butelie, daca stam la bloc, si taiem urechile animalului, pe care le consumam pe loc, cu putina sare.
Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat inainte, fiind constient ca un alt moment in care sa ma asculte oamenii cu atata atentie nu o sa mai prind, poate, niciodata. Dupa ce epilam animalul cu flacara, continui eu, il despicam cu securea sau toporul, ce ne vine la mana si scoatem organele, pe care le fierbem impreuna cu capul, in vederea prepararii caltabosului. Stiti, banuiesc – le-am zis eu degajat –, ca pentru caltabos se foloseste intestinul gros, spalat facultativ si oparit in apa cu ceapa, pentru mascarea miasmelor naturale.
S-a plecat cu grupul dupa fraza asta, si am mai ramas cu vreo trei, cei mai tari de inger si de stomac, cred, de fapt doi, ca unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleza si sta toata ziua cu castile pe urechi, dar se alatura oricarui grup ai da din cap aprobator la orice discutie.
Cu restul carnii, am zis eu mai departe, facem carnati, gratar si sarmale, iar daca raposatul a fost gras, putem sa frigem si o oala de jumari, asa, de pofta, care sa mai taie din taria bauturii. Eu zic ca au scapat ieftin totusi, pentru ca daca m-as fi apucat sa le povestesc cum se fac hotdogii si parizerul pe care le infuleca ei la lunch, bagam toata firma-n spital.
Traiasca globalizarea!

Avem libertate de exprimare?

 

           Traiam cu impresia ca in Romania exista o presa libera. Daca te plimbi pur si simplu pe strada si treci pe langa chiosurile de ziare, aruncand privirea pe ce apare…ai putea sa crezi ca in tara noastra se paote publica orice. Parca cu indarjire, apar mai des, mai strident si mai agasant publicatii in care fatuci cu neuroni pe minus la inventar dar cu un mare plus la categoria fals, isi etaleaza cu nerusinare toate dedesubturile…

               Sa faca aceasta propaganda, parte dintr-un curent international de depravare pana la pieire a speciei umane?

               Sa vina in sprijinul eliberarii planetei de oamenii redusi doar la nivelul de vietuitoare ce traieste instinctual?

               Sa fie initiata de cei prea luminati care vor sa ne imbecilizeze pentru a ne putea conduce mai usor?

              Sunt convinsa ca undeva se afla si raspunsul la intrebarea simpla…”De ce apar numai porcarii in presa?”

             Am inceput sa scriu despre presa din tara manata de o mahnire personala, venita din dezamagirea profunda pe care mi-a furnizat-o ziarul unde ne-am intalnit o mare parte dintre noi, cei prezenti aici. Cum bine stiti, am postat subt nick-ul de „madlene” de aproape trei ani, nu sunt nici noua si nici din randul „seniorilor” nu fac parte, dar trecand peste sicanele inerente am continuat sa postez, mai mult pentru a citi pe altii, dar si pentru a nu ma rupe de contactul cu lumea actuala, cea care se exprima dar nu langa mine, pe viu, nici prin intermediul ecranului tv. Am vrut sa vad ce se afla in mintea romanului ce nu este nici prost facut gramada, nici lipsit de posibilitatea materiala de a detine un calculator, dar nici atat de „vip” incat sa apara in fata noastra prin intermediul micului ecran. Astfel am aflat ca romanul de rand poate fi extrem de educat, de manierat, de simtit dar si prost crescut, grobian pe alocuri, vulgar si agresiv.

               Dar am mai avut ocazia sa aflu ceva ce nu se stie in tara unde publicatiile de doi bani inunda pietele, strazile, parcurile si trotuarele, am aflat ca prostul gust, nesimtirea si lipsa de cultura sunt favorizate in detrimentul bunei educatii si a culturii care exista dar este total ignorata, i se aplica pur si simplu, pumnul in gura!

              Din pacate si cu o imensa jale in suflet constat ca societatea noastra este bolnava dar presa, cea care ar trebuisa ocupe postul de medic ce ingrijeste si vindeca ranile bolnave ale societatii, presa spuneam, este medicul criminal care neglijeaza si contamineaza voit bolnava societate! Nu-mi explic altfel cum atitudini pro civilizatie, pro bun simt, pro educatie, pro democaratie si libertate pot fi inabusite din fasa in timp ce reactii de genul „ba pe-a matii” sau aberatii fara  sens sunt preferate in defavoarea celor dintai.  

                Am scris cu un mare of in suflet cuibarit de cand postarile prietenului nostru „threedots” au fost restrictionate de redactia evz-ului, masura jignitoare la adresa bunui simt si ofensatoare pentru puterea de a intelege ce se intampla in tara asta, a noastra a tuturor celor ca il citeam.

                   Imi pare rau prietene, in primul rand pentru ca imi esti prieten apoi pentru ca mi se pare o actiune criminala aceea de a priva de informatie corecta pe cei ce te citesc. Atasez postarea lui threedots, de astazi cand s-au implinit trei saptamani de cand nu a mai putut fi citit in sectiunea de comentarii a ziarului „evenimentul zilei”…

MEA CULPA

Astazi este o zi comemorativa…
…se implinesc trei saptamani de cand eu personal am fost restrictionat… banuiesc ca nici cei mai optimisti sustinatori ai evezeului nu mai cred ca este o neglijenta, sau o scapare, sau ca se va rezolva, asa, de la sine… toate mesajele de sustinere indiferent de la cine au venit si cui au fost adresate, au fost ignorate…
…nu doar de redactia EvZ, ci de jurnalistii pe care i-am sustinut de nenumarate ori, pe care i-am apreciat pentru pozitia lor critica, pentru verticalitate, moralitate si principii deontologice…
…in fata tuturor vreau sa marturisesc ca am gresit… vreau sa-mi fac mea culpa…

…am gresit cand am crezut ca jurnalistii sunt verticali
…am gresit cand am crezut ca mai exista principii in mass-media
…am crezut ca mai exista jurnalisti independenti
…am crezut ca mai exista jurnalisti consecventi in ideile lor
…am crezut ca poate mai avem jurnalisti pentru care calificativul demagog ar putea insemna o pata pe blazon
…dar ce e mai grav:
…am crezut ca forumistii pot lua o atitudine comuna, indiferent de ce sustine fiecare, pentru ca asta este o masura care poate afecta pe fiecare
…am crezut ca se pot trezi constiinte care sa realizeze gravitatea faptelor
…am crezut ca romanii pot actiona in interesul lor comun, mai presus de patimi politice oarbe, absurde, nebune, meschine
…am crezut ca cei douazeci de ani brucanieni au trecut
…am crezut ca cinzeci de ani halucinanti de comunism, plini de abuzuri si nedreptati, pot sa fie stersi din memorie
…am crezut ca romanii pot sa fie din nou romani…

… am crezut si m-am inselat…

MEA CULPA

Ne-a trimis si Maria o dovada a talentului sau…

Se pare ca exist aoameni talentati printre noi…Nu vreau sa va ascund ca Maria este mama pe care am admirat-o intotdeauna. Talentul sau a fost descoperit din timp si pus in valoare de profesorul sau pictorul Ioan Burdujoc de la Scoala populara de arta din Bacau. 

Va atasez astazi doua din lucrariel sale, una executata in tempera si cealalta in tehnica broderie plina plata, cu fire naturale pe suport de bumbac.

                Sper sa va placa….