Povestea celor trei filtre

… martisor de la Threedots pentru blogul „carul cu boi”

In Grecia Antica, Socrate era renumit pentru respectul cu care isi trata prietenii. Intr-o zi, o cunostinta l-a intalnit pe marele filosof si l-a intrebat:

„Stii ce-am auzit despre prietenul tau?”

„Stai putin”, a replicat Socrate.”Inainte de a-mi spune ceva as dori sa facem un test. Se numeste testul Filtrului Triplu.”

„Filtrul Triplu?”

„Exact”, a continuat Socrate.”Inainte de a vorbi cu tine despre prietenul meu , ar fi o idee buna sa stam un pic si sa filtram ceea ce vei spune. Acesta este motivul pentru care il numesc testul Triplului Filtru. Primul filtru este Adevarul. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?”

„Nu”, spuse omul. „De fapt doar am auzit despre asta si……”

„In regula”, a spus Socrate.”Deci nu stii daca este adevarat sau nu. Acum hai sa incercam si al doilea filtru, filtrul Bunatatii. Ceea ce vrei sa-mi spui despre prietenul meu este ceva bun?”

„Nu, din contra………”

„Deci,” a continuat Socrate, „vrei sa-mi spui ceva rau despre el dar nu esti sigur ca este adevarat. Totusi poti sa treci testul, deoarece mai este un filtru: filtrul Utilitatii.Ceea ce vrei sa-mi spui despre prietenul meu imi va fi de folos?”

„Nu, nu chiar.”

„Bine”, a concluzionat Socrate, „Daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici adevarat, nici bun, nici chiar folositor, de ce mai trebuie sa-mi spui ceva?”

Si astfel SOCRATE n-a aflat niciodata ca acel prieten era amantul sotiei sale.

EVZ acuză atacul grosolan al lui Crin Antonescu la adresa libertății de exprimare

 

”Evenimentul zilei” se declară consternat de atacul grosolan al președintelui PNL, Crin Antonescu, la adresa ziarului, motiv pentru va sesiza organizațiile românești care veghează la respectarea libertății de exprimare, precum și forurile europene.

Iritat că ”Evenimentul zilei” a publicat ample articole despre apartamentul de lux achiziționat recent, pe care nu l-a trecut încă în declarația de avere, Crin Antonescu a recurs la un gest pe care îl considerăm fără precedent, un atac la libertatea de exprimare a presei. 

„Spuneţi şi celor de la Evenimentul zilei că, după ce se termină, după ce înţarcă bălaia, cum se zice în popor, s-ar putea să mai vrea să mai fie ziarişti, adică este o meserie pe care trebuie să o respecţi”, a declarat Antonescu în emisiunea jurnalistului Radu Moraru. 

Citiţi mai mult: EVZ acuză atacul grosolan al lui Crin Antonescu la adresa libertății de exprimare – Partide > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/evz-acuza-atacul-lui-crin-antonescu-la-adresa-libertatii-de-exprimare-a-presei-969196.html#ixzz1nsGeb7aG 
EVZ.ro 

Cinci istorioare care ar trebui sa dea de gandit….

povestite de Threedots

motto: ” iti ia mai putin timp sa faci un lucru bine, decat sa explici de ce l-ai facut gresit” (H. W. Longfellow)

 

 

1.- ÎNTREBAREA CEA MAI GREA

La un examen din al doilea an de studii al universităţii noastre de medicină, unul dintre profesori ne făcu tuturor o supriză, atunci când ne înmână subiectele. Ca întotdeauna, eu le citii mai întâi repede pe toate, dar când ajunsei la ultimul, rămăsei derutat: “Numele femeii de serviciu care face curat în universitate?”

În mod sigur, mi-am zis, o fi vreo glumă a profesorului. O văzusem de multe ori pe femeia de serviciu. Era înaltă, cu părul cărunt, şi să fi tot avut în jur de cincizeci de ani. Dar, cum era să-i ştiu eu numele? La sfîrşitul examenului, îi prezentai foaia de examen profesorului, fără să fi răspuns însă nimic la ultima întrebare, atât de neaşteptată.
Înainte să se fi terminat examenul totuşi, unul dintre colegii mei îl întrebă pe profesor dacă ultimul subiect conta la nota finală a examenului. “Fără îndoială că da”, răspunse profesorul. “De-a lungul carierelor voastre, veţi cunoaşte o mulţime de persoane. Toate sunt importante. Toate merită atenţia şi îngrijirea voastră, chiar dacă ele vi se adresează doar cu un simplu «bună ziua»!”
Niciodată nu uitai acea lecţie. Şi mai descoperii că numele ei era Maria.

Morala: „cu totii suntem importanti”

2.- UN AJUTOR ÎN PLOAIE

Era aproape de miezul nopţii. O femeie în vârstă, de origine afroamericană, se afla pe o autostrada din Alabama, cu maşina defectă şi înfruntând o furtună înfricoşătoare. Motorul se oprise şi nu mai pornea defel, iar ea, disperată, trebuia neapărat să plece către destinaţie. Udă de sus până jos, se hotărî să oprească prima maşină care ar fi trecut pe acolo.
Un tânăr de rasă albă se opri să o ajute, în pofida tuturor conflictelor care marcaseră anii ’60, între albi şi negri. Tânărul o luă şi o duse într-un loc sigur, o ajută să ia legătura cu cine trebuia, şi apoi o urcă într-un taxi. În disperarea ei, femeia părea jenată că nu-i poate mulţumi cum se cuvine. Îşi notă adresa tânărului, îi mai mulţumi o dată, şi plecă.
Şapte zile trecuseră, când în casa tânărului se auzi soneria de la intrare. Spre surpriza lui, un televizor color de mari dimensiuni îi fu livrat direct, printr-o companie de transport. Avea un bileţel, special lipit pe ambalaj. În el scria: “Profunde mulţumiri pentru ajutorul tău de pe autostradă. Ploaia nu numai că mă udase până la piele, dar îmi înecase şi sufletul. Atunci ai apărut tu. Mulţumită ţie, am putut ajunge la căpătâiul soţului meu care agoniza, cu doar câteva clipe înainte ca el să-şi dea duhul. Dumnezeu să te binecuvânteze pentru ajutorul pe care mi l-ai dat şi pentru binele pe care îl faci celor din jur, dezinteresat. Cu sinceritate, soţia celui ce a fost Nat King Cole.”

Morala: ” nu astepta nimic in schimb si vei primi”

3.- ÎNTOTDEAUNA ADU-ŢI AMINTE DE CEI PE CARE ÎI SERVEŞTI

Pe vremea când o îngheţată costa mult mai puţin decît astăzi, un copil de vreo 10 ani intră într-o cofetărie şi se aşeză la o masă. Fata care servea îi puse un pahar cu apă în faţă. “Cât costă o îngheţată de ciocolată cu migdale pe deasupra?”, o întrebă copilul. “Cincizeci de cenţi”, îi răspunse fata. Copilul scoase din adâncul buzunarului un pumn de monede, şi le examină atent. “Şi… cât costă doar îngheţata de ciocolată?”, întrebă el din nou, ruşinat parcă.
Alţi clienţi tocmai aşteptau să se elibereze o masă, aşa că fata deveni oarecum agitată. “Treizeci şi cinci de cenţi”, îi răspunse, cu glas tăios, copilului. Acesta îşi numără încă o dată monedele. “Atunci vreau doar îngheţata de ciocolată, fără migdale deasupra”, spuse el, hotărât.
Fata îi aduse îngheţata împreună cu nota de plată, i le puse pe masă şi plecă.
Copilul termină îngheţata, plăti la casă şi ieşi din cofetărie. Când fata veni să cureţe masa, i se puse un nod în gât, şi ochii i se împăienjeniră. Acolo, lângă farfurioara goală şi paharul cu apă se aflau, frumos aranjate, monede în valoare de cincisprezece cenţi… Bacşişul ei.

Morala: „niciodata sa nu judeci in graba pe cineva”

4.- GREUTĂŢILE DIN DRUMUL NOSTRU

Odată, într-o ţară, demult, regele ei dădu ordin să se pună o piatră mare de tot, chiar în mijlocul unui drum. Apoi se ascunse în apropiere, ca să vadă dacă vreun supus al lui va înlătura piatra sau nu.
Unii dintre cei mai de seamă oameni ai regatului, sfetnici, bogaţi comercianţi, curtezani, sosiră, priviră piatra şi doar o înconjurară. Mulţi dintre ei chiar îl învinuiră pe faţă pe rege pentru că nu se îngrijeşte de starea drumurilor din regat, dar niciunul nu făcu nimic ca să înlăture piatra cu pricina.
Atunci, un simplu ţăran, ce îşi ducea verdeţurile la piaţă, se apropie. Îşi lăsă coşurile pe jos, în drum, şi încercă să mişte piatra către marginea drumului. La început nu reuşi, dar apoi, după multă caznă şi sudoare, izbândi. În timp ce îşi aduna coşurile lui cu verdeaţă, văzu o pungă cu bani, chiar acolo unde se aflase piatra.
În pungă se aflau o mulţime de monede de aur, şi un înscris al însuşi regelui, prin care acesta îl făcea stăpân peste acea pungă cu bani pe cel care va fi înlăturat piatra din drum. Astfel, ţăranul descoperi şi învăţă ceea ce alţii niciodată nu ajunseră să înţeleagă.

Morala: „fiecare greutate pe care o intampini iti ofera sansa de a evolua prin invingerea ei”

5.- DONAREA DE SÂNGE

În urmă cu mai mulţi ani, la un mare şi important spital din oraş fu adusă pentru tratament o fetiţă numită Liz. Ea suferea de o ciudată şi rară boală, al cărei unic tratament era, după câte se ştia, o transfuzie de sânge de la frăţiorul ei de numai 5 ani. Acesta, la rândul lui, supravieţuise în mod miraculos aceleiaşi boli, şi dezvoltase anticorpii necesari pentru a o combate. Prin transfuzie, Liz se putea vindeca şi salva.
Medicul îi explică situaţia micuţului ei frate Tommy, şi îl întrebă dacă el ar fi de acord să-i doneze sângele sorei lui. Doar pentru un moment, Tommy păru că reflecteaza profund, înainte de a suspina adânc şi de a spune, încet, dar hotărât: “Da, o voi face, dacă asta o salvează pe Liz!”
În timp ce transfuzia era în curs de desfăşurare, Tommy se afla întins pe un alt pat, liniştit şi zâmbitor, alături de sora lui. Personalul medical îi urmărea pe amândoi cu atenţie, şi observa cu bucurie cum Liz, încet-încet, redobândea o culoare sănătoasă şi vie în obraji. În acea clipă însă, chipul lui Tommy începu să se stingă, apoi deveni palid, iar zâmbetul îi dispăru de pe faţă. Îl privi pe medic şi, cu voce întretăiată, îl întrebă: “Iar eu… când voi începe să mor?”
Copil fiind, el nu îl înţelesese pe medic. El credea că urma să-i dea tot sângele său sorei lui si ca-i dadea viata cu pretul mortii lui.

Morala: ” da totul pentru persoana iubita”

… vi se par puerile istorioarele?… daca raspunsul este afirmativ, ati uitat un lucru: la urma urmei atitudinea este totul… nu putem controla ce ni se intampla, dar putem controla cum reactionam la ceea ce ni se intampla…
…nu soarta, asa zis batuta in cuie, ne defineste viata, ci atitudinea noastra in fata sortii o va face…

Cescuta de ceai…

Intr-o zi, mama mea era plecata si tatal meu trebuia sa aiba grija de mine.
Aveam poate 2 sau 2 ani si jumatate.
Primisem cadou de curand un set de „cescute de ceai” si erau jucariile mele favorite.
Tata era in sufragerie si citea ziarele de seara cand eu i-am adus o cescuta de „ceai”, care de fapt era doar apa.
Dupa cateva cesti de „ceai” si multe laude pentru un ceai asa de bun, mama s-a intors acasa.
Tata, foarte mandru de mine, i-a spus sa astepte si ea in sufragerie sa ma vada pe mine cum ii aduc lui o ceasca de „ceai”, pentru ca eram „atat de draguta!”
Mama a asteptat si bineinteles ca eu am aparut in sufragerie cu inca o cescuta de „ceai” pentru tata, iar ea l-a privit cum o bea toata.

Apoi i-a spus (cum doar o mama poate sti…):
„Te-ai gandit oare ca singurul loc unde ea poate sa ajunga sa ia apa este toaleta?”

Si ca o completare…stiti care este culmea perspicacitatii unui barbat?

Sa-si recunoasca propriul copil de la distanta….

Un martisor pentru voi, prieteni…


Va ofer cu drag un mic simbol al prieteniei, al primaverii,al vietii si al bucuriei.

Fie ca toti cei dragi sa va fie mereu alaturi si sa fiti mereu iubiti!

Va ofer mai jos o mica incursiune in istoria, punctul de plecare, legenda Martisorului….

Istoria martisorului

incepe cand Soarele intruchipat intr-un barbat chipes cobora pe pamant pentru a dansa hora in sate. Un dragon l-a rapit si l-a inchis intr-un beci al unui palat. Nimeni nu indraznea sa-l salveze pe Soare. Un tanar curajos a calatorit 3 anotimpuri (vara, toamna si iarna) pana a gasit castelul si s-a luptat cu dragonul multe zile pana a reusit sa-l infranga. Soarele a fost eliberat iar sangele tanarului ranit cadea pe zapada transformand-o in ghiocei, mesageri ai primaverii. Tanarul curajos a murit fericit vazand ca viata sa a servit unui scop atat de nobil: venirea primaverii.

Istoria martisorului

mai spune ca de atunci exista obiceiul ca barbatii sa ofere doamnelor si domnisoarelor amulete: un fir alb impletit cu unul rosu.

Martisorul este un vechi obicei romanesc mostenit de la daci si romani.

Obiceiurile de Martisor

erau ca parintii sa lege copiilor o moneda la gat sau la mana si sa ofere celor tineri margele viu colorate insirate pe un lant. Acest gest semnifica puterea si norocul, iar Martisorul se punea de regula in zorii zilei pana sa apara soarele.

Traditiile romanesti

spun ca 1 Martie este prima zi din an cand se celebra prin sarbatoarea „Matronalia” zeul Marte si puterea acestuia. Martisoarele se confectionau din fire albe si rosii de canepa sau lana, se legau sub forma cifrei 8 de care se atarnau monede din aur si argint.

Legenda

spune ca intre 1 si 9 martie, „Zilele babelor”, baba Dochia toarce langa oi imbracata in noua cojoace pe care le scutura unul cate unul in fiecare zi. Intre aceste date se aleg „babele”, adica se alege o zi in care in functie de cum o sa fie vremea, asa o sa fie starea noastra de spirit din acest an. Citeam anii trecuti ca de fapt aceasta zi nu se alege ci se calculeaza in functie de data de nastere…un fel de numerologie…

Asadar, daca sunteti nascuti in 8-10-1960, cifra dumneavoastra ar fi 8+1+0+1+9+6+0=2+5+= 7. Ca urmare, ziua in care ar trebui sa fiti atenti la vremea de afara ar fi cea de 7martie… pentru ca in fiecare an va este „baba”…

Obiceiul 

spune ca martisorul trebuie tinut 9-12 zile si sa fie atarnat intr-un pom inflorit pentru a aduce noroc si bunastare celei care l-a purtat. In zona Dobrogei

Traditiile romanesti

spun ca martisorul trebuie sa fie purtat pana la venirea berzelor ca mai apoi sa fie aruncat spre inaltul cerului.

* In zona Bihorului exista obiceiul ca fetele sa se spele cu apa de ploaie pentru a fi mai sanatoase si mai frumoase.

* In Banat, datina spune ca fetele nemaritate care se spala cu apa adunata de pe frunzele fragilor din padure se vor marita in anul respectiv.

* In Transilvania, martisorul este agatat de poarta, ferestre sau de coarnele animalelor pentru a indeparta relele si deochiul.

* În zona Moldovei pe 1 martie se oferă mărţişoare băieţilor de către fete, aceştia oferind la rândul lor fetelor mărţişoare de 8 martie (o mică diferenţă faţă de restul ţării).

Traditiile romanesti

din satele transilvanene dau culoare vietii si confera legendei Martisorului marcarea tranzitiei dintre sfarsitul iernii, anotimpul rece si intunecat, si venirea primaverii, simbolistica a renasterii si optimismului.

Lupta Primaverii cu Iarna

Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute şi a început a da la o parte zăpada şi a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat şi a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a îngheţat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului simbolizează sângele ei roşu pe zăpada albă

O primavara frumoasa tuturor

http://www.youtube.com/watch?v=A-o8pCUJK-w

NOTE DE PRIMAVARA

George Bacovia

Verde crud, verde crud      
Mugur alb si roz si pur
Vis de albastru si azur
Te mai vãd te mai aud.

 

 

O puncteazã cu-al sãu foc             
Soare, soare
Corpul ce întreg mã doare
Sub al vremurilor joc.

 

 

Dintr-un fluier de rãchitã 
Primavarã, primavarã
O copilã popositã la fîntîna te-ngînã
Pe cîmpia clarã.

 

 

Verde crud, verde crud 
Mugur alb si roz si pur
Te mai vãd te mai aud
Vis de albastru si azur.