O baclava pentru voi…

Pentru elucidare si exemplificare si in special pentru a veni in ajutorul lui Oranj, m-am hotarat oarecum in pripa sa va ofer imagini si reteta baclavalelor….Daca ati fi mai aproape v-asi invita la o portie de baclavale…si mie imi plac dar….of! sunt cu dunga rosie….dar as face pentru voi cu draga inima….

Din ceea ce stiam, reteta originala de baclava este disputata intre Iran, Siria si Grecia dar Turcia a perseverat in prepararea ei asa ca acum le gasim ca un produs traditional turcesc…

Cei ce au vizitat zonele cu pricina, stiu deja ca dulciurile preparate acolo sunt foarte asemanatoare si toate au la baza nuca, alunele, smochinele, fisticul si alte tipuri de seminte…

Am plecat de la baclava asa ca iata cam cum arata….

Si reteta mea de baclavale…

-1 pachet foi subtiri de placinta(nu-mi bat capul sa le fac pentru ca e foarte greu)

-500g nuca macinata

-100g fistic taiat marunt(pentru decor)

-500g miere de albine

-sirop de zahar obtinut din (100ml apa, 200g zahar, 1 pastaie de vanilie, cateva cojite de scortisoara, 5-6 cuisoare, o felie de lamaie, toate fierte pana se leaga un sirop gros ce se strecoara si se amesteca de fierbinte cu mierea de albine)

-150g unt

Se aseaza in tava unsa din abundenta cu unt, cateva foi de placinta care au fost individual unse cu un strat subtire din untul,  ce se lasa la muiat, langa o sursa de caldura, pana devine aproape fluid. Peste foi se pune un strat de nuca ce se stropeste la randul sau cu unt, apoi iarasi foi unse, iarasi nuca stropita pana ce se ajunge la ultimul strat ce trebuie sa fie format doar din foi unse cu restul de unt.

Se portioneaza cu ajutorul unei role de pizza, in bucatele de 4cm/4cm, dupa care se da baclavaua la cuptor si se coace pana ce devine aurie. Se scoate si peste ea se toarna siropul de zahar amestecat cu mierea, dupa care se da iarasi la cuptor dar cu focul stins. Se lasa pana ce baclavaua absoarbe lichidul, se scoate, se decoreaza cu putin fistic pe fiecare bucatica si se poate servi impreuna cu o inghetata de iaurt…

Sper ca or sa va placa…eu am facut si am oferit unor turci care mi-ai spus ca nici la ei nu au mancat asa baclavale bune si poate nu aveam sa-i cred insa am ramas cu tava goala in cateva minute….

De fapt, la ei nu prea se mai fac, in casa, ci doar la cofetarii si se gasesc la magazine de specialitate…

Ati putea prepara baclavalele pe o melodie specifica zonei(sper sa nu ma gatuie Dayan….)

http://www.youtube.com/watch?v=2Y9yYEMOoWw

 

Poate va plac, intamplator…cometele…

Si ca sa pastram nota celesta, va ofer o poezie care mi-a placut…si evident, un mic fragment din Caragiale, adus la stadiul de sublim in comedie de catre actorul, Florin Piersic…

Răspunsul cometei
de A. Mirea

Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interview-ul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ti dau răspunsul meu în pripă.

V-am salutat o dată sfera
Acum vreo zece mii de ani
Cînd astronomii de pe Terra
Erau de-abia orangutani.
(Flammarion era gorilă
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia Cămilă
Iar Duică… nu era de loc !
El de-abia azi cînd scrie proză
Se află în metamorfoză
Si se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)

De-atunci, prin negrele stihii,
În noatpea largă si profundă,
Am rătăcit cu zeci de mii
De metri pe secundă,
Si diafană m-am ivit,
Din perioadă-n perioadă,
Ca fulger blond încremenit
Să-mi desfăsor spectrala coadă
Pe cerul noptii la zenit…
Planetele cu satelitii,
Purtîndu-si mîndre parazitii,
Mi-au dat portretul prin gazete
Si m-au fixat mii de lunete…
Dar, gata să-mi găsesc mormîntul
În vreun sistem de constelatii,
Am revenit zburînd prin spatii,
Căci nu dispretuiam Pămîntul.
(De-ati fi în cer ca mine voi
V-ati minuna întotdeauna
Cum globul ăsta de noroi
Se vede luminos ca Luna…)
Si-aveam de gînd – ca un simbol
De milenară simpatie –
Cu cel din urmă-al meu ocol
Să ne unim prin vesnicie
Într-un fantastic carambol.
Si măritîndu-i neagra humă
Cu luminosul meu adaos,
Într-un aprins vîrtej de spumă
Să ne rostogolim în haos.

Dar cînd văzui ce… porcărie
(Să-mi ierti cuvîntul) ati făcut,
Cît sînge-a curs din neghiobie
Pe bietul vostru glob de lut, –
Cu spaimă, la perihelie
Din zborul meu m-am abătut
Si nimbul clar si trena lungă
Ca o esarfă de lumină,
Mi le-am ferit să nu ajungă
Vreun strop întunecos de tină.

De-atunci, iubitul meu, îmi vine
De supărare si rusine
Să fug… cu coada-ntre picioare
Prin spatii interplanetare
Si să mă mistui în neant.
Mă duc… Adio ! Salutare !
Să-mi scrii: Uranus, poste restante..

http://www.youtube.com/watch?v=_juIHP-XXAU