Probabil ca ne vom mai intalni…

De ceva vreme cochetez cu idea de a inchide blogul dar mi-a lipsit probabil picatura care sa umple paharul… Se pare ca astazi am avut parte de mai multe „picaturi” odata asa ca am intrat sa va spun ca aceasta va fi ultima mea postare.

Adevarul este ca acest blog a aparut intr-o doara, nu neaparat ca mi l-as fi dorit ci mai mult pentru a crea un spatiu de exprimare pentru altii care nesatisfacuti, de cadrul creat, au migrat… Nu pot sa afirm ca sunt multumita de acest lucru si vreau sa-mi asum in totalitate vina de a nu fi stiut sa-i mentin in „carul cu boi”

In viata mea din ultima vreme s-au petrecut lucruri destul de tragice care m-au bulversat pur si simplu.

Acum ma aflu intr-un proces de autoevaluare ce trebuie sa stea ca fundament pentru actiunile mele viitoare. Sincera sa fiu, desi nu-mi displace conversatia cu voi, sunt de parere ca imi ocupa suficient timp ce as putea sa-l aloc altor activitati, asadar cu scuzele de rigoare, cu promisiunea ca mereu veti ocupa in inima mea, locul prietenilor buni, imi iau ramas bun de la voi, va doresc tot binele din lume si sper ca intr-un viitor sa ne putem intalni si in realitate.

Mi-as dori, bineinteles daca si voi vreti, ca macar din cand in cand sa existe intre noi un schimb de mesaje in particular…

O imbratisare prieteneasca…

Madalina-Ecaterina F.

Anunțuri

I Have a Dream !!!

    • by. Oranjada Portocalie

      (zis-a cândva Martin Luther King)

      Azi noapte am visat ca sunt USLas.
      Groaznic este sa ai asemenea cosmaruri !
      Se facea ca pocnise si se crapase de ziua, iar când am deschis ochii, era 9 decembrie, ziua alegerilor.

      M-am tarât pana la baie unde – uitându-ma în oglinda – am avut primul shoc, maieul îmi era patat de tocanitza antenelor de seara trecuta.
      Fara sa ma dushalesc, cu pielea tabacita de jeg si cu maieul scorojit pe mine, am pus o camasa noua pe mine, am dat cu spray cât duce trenul, si cu pasi repez si bine mirositor, m-am dus grabit de dis de dimineata la sectia de votare Nr.: 138, din apropierea Pietii Obor, stiind ca azi USLa “ne va da”!

      La intrarea in curtea scolii unde avea loc votarea, o femeie de 42 de ani, tânara pensionara de felul ei, mi-a inmânat o galeata plina cu ulei, zahar, pui congelat etc., pe care galeata scria mare: “Voteaza USLa, mai draga !”.
      I-am multumit pentru “stimulent” si cu galeata in mâna m-am indreptat spre cele 3 tarabe de mici und carnea sfârâia peste gratarele incandescente.

      La primul stand (era si cel mai mare, era o umbrela mare rosie pe care scria de jur imprejur: “PSD”.
      Aici, niste tinere femei, imbracate in tricori rosii serveau cate 2 mici si o bere, gratis se intelege, iar pe cap aveau sepci rosii.

      In loc de stema RSR, pe shepica era impegnata poza zambitoare a lui Iliescu, flancat la stanga si dreapta de Miron Cozma, respectiv de Victor Ponta, fiecare din cei 3 cu câte un trandafir in mâna.

      Ajungând la al doilea stand, culoarea predominanta era galbenul.
      Umbrela era galbena, scria PNL, tricouri galbene si pe sepica galbena era poza lui Antonescu, flancat la stanga de poza lui Becali, iar la dreapta era un pat mare, pufos, cu baldachin si plapuma imensa.
      Plapuma imensa cred ca reprezenta de fapt proverbul „“te întinzi, cât ti-e plapuma“, infine-ma-rog, nu comentez emblema sepcilor galbene.

      Aici se servea doar un mic, iar in loc de bere se dadea in pahar de plastic de suc Miranda, de-a lui Pepsi, ca Fanta de a lui Coca-Cola li se terminase.

      Al treilea stand era mult mai mic, n-avea umbrela iar femeile aveau pe sapca imprimate tot felul de legume, fructe, spice de grâu si cocene de porumb, poza de baza era a lui Voiculescu zâmbitor si pozand a victorios, iar dedesupt scria “”Doi si-un sfert dar fara doi”.

      N-am apucat sa studiez amanuntit acesta zicala, cand privirea mi-a cazut asupra micilor se se prajeau pe gratarul încins.
      Femeile de la standul “2 si ¼ minus 2“ luau micii congelati, taiau micul in 4-5 bucatele si aceste feliute le rostogoleau in palma facand bilute mici, jumatate cat mingea de ping-pong, un fel de minigaluste.

      Portia servita cozii immense consta in 2-3 bilute mici cu mustar si paine, nu stiu daca cele 2-3 bilute erau o jumate de mic, in orice caz un “sfert de mic” era cu siguranta.
      Afara de asta nu se dadea de baut, ci fiecare primea cate un mar agricol, si trebuia sa raspunzi zicând „ multumesc din inima ministrului agriculturii !”

      Când am intrebat “ce-i cu micii acestia in miniatura?” raspunsul a venit prompt, cu ura in voce:
      – Acesti mici sunt de aceea asa de mici, ca vin de la ala Micu, afara de asta dumneata ai interdictie la acest stand, ca tu esti pedelist din ala de-al lui Barroso si Merkel, pe cand noi USL-a suntem socialisti de ai lui Putin si iliescu !”

      Am deschis ochii, ca sunase desteptatorul.
      M-am intrebat ca oare acesta e cosmarul cel mai urât al vietii mele ?!?
      Am zâmbit strâmb si mi-am propus ca diseara sa ma bag devreme in pat si sa visez despre ianuarie-februarie 2013, sa vedeti voi acela mega-coshmar !

       

       

  1.  

Chiar daca

Chiar dacă mă vei prinde sub plasa de oţel
N-am sa strig.
Golurile se vor mări de la sine
Destul ca să scot mâna şi să cuprind luna.
Şi de vei face ziduri de piatră
Niciodată n-ai să zideşti închisoare pentru mine.
Pietrele se vor nărui de la sine
De îndată ce voi apărea eu.
Deşi mă vei exila şi mă vei trimite pe un ocean
Într-o barcă găurită
Am să desfid oceanulŞi n-am să pierd nici această bătălie marină.
Sau dacă mă vei trimite în deşertul Saharei
Unde nisipul duşmănos e fierbinte,
Deodată va sufla parfum de iasomie
Ca să-mi umple serile pustii.
Ai uitat că într-una din primele noastre dimineţi
Mi-ai pus în mână o săgeată care poate ochi sunetul
Şi că tu ai fost cel care m-a învăţat
Să trag la ţintă fără greş.
Şi azi, dacă vrei să mă umpli de întuneric
De nu-mi mai pot vedea drumul,
Fii sigur c-am să netezesc cerul
Şi am să umplu lumea de lumimă într-o noapte fără lună.
N-ai decât să stai cu spatele întors la mine,
Am sa-ti umplu cerul cu un cantecTăcut ca o rază. Iar tu , mirat, n-ai să ştii
De unde vine revărsarea aceasta de lumină.

Revizorul

Povestire dupa un fapt real petrecut intr-un mic orasel al Romaniei socialiste…

Intr-o dupa-amiaza de toamna in care ploaia, umezeala si frigul creau o stare de proasta dispozitie, in farmacia spitalului, cinci farmaciste misunau in mare viteza incercand sa puna totul in ordine, inainte de sfarsitul zilei de munca.
Se adunasera prea multe de facut si colac peste pupaza, mai aveau pe cap de aproape o saptamana si un pardalnic de revizor ce le vrafuia toate dosarele…In ziua cu pricina, domn revizor nu aparuse inca si bucuroase de pauza neasteptata, se grabeau nevoie mare sa inchida farmacia, indreptandu-se care incotro spre copiii ce abia incepusera scoala, conserve, muraturi, curatenii si alte ocupatii de acest gen.
Cand mai avea sa fie doar o jumatate de ora pana la plecare, una dintre ele zareste pe geamul dinspre drum, venind agale, usor impleticit, cu fata rosie usor zbarlita, cu siroaie de ploaie scurgandu-i-se de pe perciunii lati si grosi, intinsi pana pe barba; pe nimeni altul decat domn revizor Baraboi!

-Fetelooooor! Vine! N-am scapat! Zbiara aproape isterizata, farmacista…Eu plec sa stiti! Am acasa zacusca de pus in borcane, barbatul imi e bolnav, copilul trebuie sa plece acusi la facultate….nu am timp…stau eu in alta zi…

-Pleaca draga, ii raspunse fara nuanta doamna Jifca, sefa lor, o evreica superba, la vreo 40 de ani, eleganta si draguta ce sucea mintile tuturor… bineanteles ca si pe ale  lui domn revizor, asa cum banuiau colegele de serviciu…Parca prea se uita lung la ea si trecea cu vedearea unele greseli ce deveneau deodata din grave, minore, aproape insignifiante…

Farmacista grabita, isi dezbraca halatul si din doi pasi ajunse la cuier, imbraca pardesiul, lua din mers geanta si intersectandu-se cum domn revizor iesi val vartej din farmacie.

-Buuuna ziua domna…damna…dooona Ji..ca! Saluta cu limba impleticita, uitandu-se gales si ambetat spre sefa care dezgustata de situatie il privea cu jale…

-Buna ziua domnule revizor!
O alta farmacista incercand sa se strecoare cat mai subtil, pleca pur si simplu, salutand in fuga pe toata lumea… Celelalte doua ramase pe post de paznici, prietene fiind cu Jifca, se uitau uimite la revizorul ce se tolani cu toata maretia pe un scaun barand cumva iesirea sefei din farmacie.
Se inchega o conversatie cumva ciudata, timp in care revizorul ii facea semne sefei, sa plece impreuna…Biata femeie isi gasi cu greu calmul si continua dicutia ignorand „invitatiile discrete” dar grozav de insistente… Pentru ca ramase fara un raspuns si pentru ca dragostea-i navalnica nu-i dadea deloc pace isi indrepta privirea piezisa spre celelalte doua colege ale Jifcai, sperand ca ele se vor simti in plus si vor pleca… Cand isi dadu intr-un final seama ca erau doar sperante desarte, scoase din geanta o sticla de vin, goala pe jumatate si cu strangere de inima, ceru patru pahare pe care le umplu doar pe jumatate…restul de vin il puse inapoi in geanta, sperand ca o sa-l bea impreuna cu tinta amorului sau, intr-un mult visat tete-a-tete…
Dupa ce a umplut paharele cu vin si le-a insiruit pe marginea biroului s-a uitat la una dintre farmaciste(o doamna in adevaratul sens al cuvantui) si cu un elan iesit din strafundul sufletului mistuit de amor, dublat de un gest larg facut cu mana, ii striga, cu o dictie perfecta:
-Aaaaarde-o Aglae!
Socate de invitatie, cele trei farmaciste se uitara una la alta fara sa scoata vreun cuvant sau sa schiteze un gest, surpriza le fu atat de mare incat le mutise, apoi printr-o privire incarcata de inteles au cazut de comun acord sa ignore incidentul.
Cum nici una dintre ele nu s-a atins de vin, domnul a baut singur toate paharele in timp ce nu o slabea din ochi pe sefa, ce privea pe geam, ganditoare, abatuta si disperata, cum ploua afara…
Dupa incidentul cu pricina, linistea se lasa mai apasatoare, cele doua farmaciste se sfatuiau mai mult prin semne, dar fara sa ajunga totusi la un acord, sa-l cheme pe sotul Jifcai, „de la etaj”(domnul Laib era tehnician dentar si lucra la un etaj mai sus, in policlinica).
In tot acest timp revizorul o sorbea din ochi pe Jifca iar ea statea nemiscata, pierduta in ganduri si cu privirea fixata iremediabil in copacii de pe marginea drumului…
Si totusi, in toata acea liniste mormantala, domn revizor fremata, dadea marunt din buze si murmura ceva…se cunostea clar ca gandeste! Procesul lui de gandire semana cu o lupta apriga intre dorinta si ratiune iar produsul nu se lasa mult asteptat…Intr-un moment in care probabil simti ca nu mai poate rezista tentatiei de a afla adevarul si a-si linisti gandurile o intreaba printre dinti pe Jifca:
-Ai lăţăi?
In urmatoarele secunde linistea ingheta pur si simplu, farmacistele inchisera ochii asteptand-o pe Jifca(pe care o cunosteau ca fiind destul de temperamentala) sa reactioneze…Nu mica le fu mira cand deschizand intr-un final ochii sa o vada pe sefa cu fata cea mai pamantie pe care o avusese pana atunci, cu privirea trimitand miliopane de fulgere dar cu glasul c el mai angelic, raspunzand candid:
-Nu…
Plescaind fericit din buze, revizorul zambi cu inteles, felicitandu-se in gand pentru alegerea fantastica pe care o facuse exploda intr-o invitatie…
-Hai zâ mergim la….la…chebi! Si uitandu-se si spre celelalte doua continua…Haidiţ şâ voi daţâ-vă dracu di curvi!
Momentul fu de-a dreptul decisiv pentru una dintre farmaciste ce pleca val vartej dupa domnul Laib, sa-l aduca la parter.

-Buna seara doamnelor, intra in farmacie, semet si mandru, sotul sefei. Aceasta se lumina la fata si cu siguranta acela a fost unul din momentele in care si-a indragit dublu sotul… Haide draga, mergem acasa? Continua uitandu-se fix catre revizor…Si domnul?!
-Pai domnul cred ca vrea sa plece, pare obosit, ii raspunse Jifca grabita,
-Sa-l  conducem apoi pana la hotel…
Revizorul Baraboi se uita crucit cand la unul cand la altul fara sa scoata vreun sunet  si intr-un final se ridica si tinandu-se strans de bratul domnului Laib iesi impleticindu-se.

In masina, probabil de la caldura, adormi bustean iar sotii Laib se vazura nevoiti sa-l duca acasa la ei…L-ar fi lasat la hotel dar nu stiau la care si mai comod li s-a parut asa…
Acasa pentru ca domn revizor nu-si astamparase inca „setea” a inceput sa bea din nou si cu sotul Jifcai… care la un anumit moment a atipit destul de ametit. Cand s-a trezit s-a uitat lung la revizorul cazut si el „la datorie”, pe canapea si a inceput sa strige la copil:
-Ionut, Ionuuuuuute, cine-i domnul?
Baiatul, abia trezit din somn, se uita naucit la tatal sau si-i raspunse:
-Pai…domnul e revizorul mamei…ai baut cu el aseara…
Domnul Laib privi incruntat la baiat apoi la revizor si-i raspunse raspicat:
-Da-l afara!

Mi-am amintit de…Ion Pribeagu…

M-am distrat grozav cand am citit-o…..si m-am gandit sa va inveselesc si voua ziua… 🙂 >:)

Deşi port o mare stimă
Şi am respectat mereu
Şi pe popă şi pe pastor
Şi pe rabinul evreu

Totuşi eu am o remarcă
Deşi nu e paradox
Însă cel mai vesel popă
Este popa ortodox.

Fie praznic, nunţi, botezuri
Sau la orice slujbă sfântă
Chiar şi la înmormântare
Popa cântă, popa cântă.

Dar cel mai deştept dintr-înşii
Mai dibaci, mai diabolic
Este fără îndoială
Bruder, pastorul catolic.

Auziţi iubiţi prieteni
Ce abil, ce diplomat
Pe toţi tinerii îi însoară
El rămâne neînsurat.

Cel mai crunt însă-i rabinul
Ăsta, merge-n contra firei
Vrea mortiş ca să distrugă
Fericirea omenirii.

Auziţi ce barbarie
Zău că merită bătaie
Unde trebuie să adauge
Rabinul de acolo taie!