Marea antologie a glumelor evreiesti

de Teşu Solomovici
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
La judecata de apoi
Băiatul rabinului s-a creştinat. Cineva i-a reproşat rabinului:
– Cum ţi-ai lăsat băiatul să se creştineze? Când ai să ajungi în ceruri ce-ai să-i spui lui Dumnezeu?
– Am să-i spun: „Doamne, şi fiul dumitale?!”
––––––––––––––––––––––––––––––––––
Comerţ
Raşela către Iţic:
– Iţic, de când suntem noi împreună, tu nu mi-ai cumpărat niciodată nimic.
– Dar, Raşela, n-am ştiut niciodată că ai ceva de vânzare!
––––––––––––––––––––––––––––––––––
Flirt
Iţic o sună pe dna Goldstein:
-Alo, sărut-mâna, ce mai faceţi?
-Ce să fac, sunt singură, soţul e pe teren de-o lună.
– Atunci poate îmi permiteţi să trec pe la dvs., bem o cafeluţă, facem amor.
-Vai, domnule Iţic, credeţi că sunt curvă?
– Da’ cine a pomenit de bani?
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
Veste bună
Într-un orăşel din Ucraina, pe vremea pogromurilor, circulă zvonul că o tânără creştină a fost asasinată. Conducătorii comunităţii se întrunesc la sinagogă ca să discute cum să evite pericolul de a fi acuzaţi de crimă. Deodată un evreu vine în fugă, abia răsuflând:
– Fraţilor, aduc o veste bună: tânăra care a fost asasinată era evreică!
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Limba rusă
Într-un parc din Moscova, un miliţian se opreşte în faţa unui bătrân care citeşte o carte scrisă în ebraică.
-Ce citeşti, jidane? Îl întrebă el.
-Studiez ebraica, îi răspunde bătrânul.
-La vârsta ta n-ai nici o şansă să ajungi în Israel .
-Desigur, dar ebraica e în acelaşi timp limba Paradisului.
-Dar dacă ajungi în iad?
– Acolo mă voi descurca cu limba rusă.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Sfatul
Iţic vine disperat la rabin:
-Rabi, rabi, nevasta mea mă înşeală.
– Divorţează!
-Da, dar eu nu pot trăi fără ea.
– Nu divorţa!
-Da, dar am scandaluri de dimineaţă până seara. Înnebunesc.
-Divorţează!
-Da, dar mie în place să mănânc numai ce găteşte ea.
-Nu-divorţa!
-Da, dar ea e-o mână spartă , cheltuieşte tot.
-Divorţează!
-Dar eu fără ea nu pot, ştie toate socotelile, afacerile.
-Botează-te!
-Cum aşa, Rabi?
– Aşa, ca să mai baţi capul şi unui popă!
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Rugăciunile
Un rabin a primit cadou o papagaliţă care tot timpul spunea:
-Eu sunt o curvă! Eu sunt o curvă!
Rabinul nu mai ştia ce să facă. Unul din enoriaşi îi spune:
– Eu am acasă doi papagali foarte cucernici. Tot timpul spun rugăciuni. Daţi-mi mie papagaliţa, o s-o educe.
Duce omul papagaliţa acasă şi-i dă drumul în colivia unde se găseau cei doi papagali.
-Eu sunt o curvă! Eu sunt o curvă! strigă papagaliţa.
La care unul dintre papagali se întrerupe din rugăciune şi-i spune celuilalt:
– Ai văzut că rugăciunile ajută?.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
De ziua lui Saly
Moritz i-a adus lui Saly, de ziua ei, un papagal.
Cum l-a băgat în colivie, papagalul începe să strige:
-Jos jidanii! Jos jidanii!
Saly, supărată, îi reproşează lui Moritz:
-Asta mi-ai adus tu mie, de ziua mea?
– Cine să-şi fi închipuit, cu un asemenea nas.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Mâini microscopice
-Doctore, ce-i aia un microscop?
-Ceva care măreşte.
– Aha, de aceea îmi spune bărbatul meu că am mâini microscopice.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Flagrant delict
Vine Natan acasă şi-o găseşte pe nevastă-sa în pat cu cel mai bun prieten.
– Nu ţi-e ruşine, ţi-am dat numele meu, dragostea mea, banii mei, şi tu, prietenul meu, ţi-am dat bani, ţi-am dat casă, şi, şi. şi mai opriţi-vă o dată, măcar cât timp vorbesc cu voi.
––––––––––––––––––––––––––––––––––
Sex, sex, sex
Raşela,
văduvă, vrea să ştie ce mai face soţul ei şi se duce la o şedinţă de spiritism.
-Tu eşti Natan? Ce faci Natan?
– Ce să fac? Începe de dimineaţă cu sex, sex, sex, şi apoi pe la prânz, iar sex, sex, sex, şi după masă sex, şi seara – sex, sex, sex.
-Dar când ai devenit un om aşa de temperamental?
– Ce om? Eu acuma sunt iepure, în Australia .
–––––––––––––-
Tratative cu Arafat
Arafat soseşte, cu unul din secretarii lui, la negocieri.
-Abdulică scrie: noi continuăm lupta.
-Vă dăm independenţa administrativă.
-Abdulică scrie: noi continuăm lupta.
-Vă acordăm şi independenţa economică.
-Abdul, noi continuăm lupta.
-Vă acordăm şi independenţa politică.
-Abdul, noi continuăm lupta.
-Admitem un stat independent, dar să nu atacaţi Israelul.
-Abdul, noi continuăm lupta.
-Ştii ceva, mai pupaţi-ne în cur.
– Abdul, domnii vor să negocieze.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Plata în natură
Kohn se dă de peste două ore în lanţuri şi arată foarte rău.
-De ce nu renunţi? – îi strigă Iancu.
– Patronul de la lanţuri îmi datorează nişte bani şi numai aşa pot să mai recuperez ceva.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Fata şi gâsca
Rifca o întreabă pe doamna Weiss, care are o prăvălie cu gâşte:
-Ei, ţi-ai măritat fata?
– Încă nu. Cu fata e la fel ca şi cu marfa mea. Toată lumea se uită, o pipăie şi nu cumpără.
––––––––––––––––––––––––––––––––––
Poveste
– Moişte, tu eşti un om cu carte; de ce te laşi umilit de patronul tău bogat, dar prost ca noaptea?
– Asta aşa e de când lumea: dacă vrei să mulgi vaca, trebuie să te apleci.
––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Grijă
Raşela şi Moritz trebuie să plece în America , dar n-au bani decât pentru un singur bilet.
Pleacă Raşela şi după puţin timp Moritz primeşte 100 de dolari într-o scrisoare. După vreo 3 zile, 200 de dolari, apoi, 500, apoi 800, apoi, 1000.
Moritz pleacă şi el în America fără s-o anunţe pe Raşela, ca să-i facă o surpriză.
Intră la hotelul unde locuieşte Raşela şi-o găseşte goală în pat cu un tip.
– El ţi-a dat suta de dolari pe care mi-ai trimis-o? – strigă furios Moritz.
-Da.
-Şi cei 200 de dolari, tot de la el îi ai?
-Da.
-Şi cei 500, şi mia de dolari, tot el ţi i-a dat?
-Da.
– Înveleşte omul, că răceşte.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
La-rabin
Max şi Moritz se ceartă şi merg la rabin.
-Max, îi spune rabinul, dă-i lui Moritz mia îndărăt.
-Nu-i dau nimic.
-Max gândeşte-te bine, dă-i lui Moritz mia ce ţi-a împrumutat-o.
-Nu-i dau nimic.
-Max, nu se poate, dă-i mia înapoi.
-Îi dau un căcat.
– Bun, avem o bază de discuţie.
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
Daţi-mi-scris
-Domnu doctor sunt foarte, foarte nervoasă.
-Mărită-te,cucoană.
-Sunt măritată, da’ nu-mi ajunge.
-Luaţi-vă un amant.
-Mi-am luat doi, da’ nu-mi ajunge.
-Luaţi-vă pe al treilea.
-Am, dar tot nu-mi ajunge.
-Doamnă, dar dumneata eşti bolnavă.
– Daţi-mi scris, că lumea spune că-s curvă.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Optimism
Evreii rămân optimişti întotdeauna. Că, uite, cădea Moritz de la etajul 12 şi la etajul 2 privea Solomon de pe balcon şi-l încuraja.
– Ce strigi aşa, totul e încă în ordine.
––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Câinele
– Intră Natan, intră, nu-ţi fie frică. Câinele e castrat.
– Da’, ce, mie îmi e că mă violează? Mie îmi e că mă muşcă.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Lorzi englezi
Moritz se întâlneşte cu vechiul său prieten:
– Ce mai faci, Moritz?
– Eh, sunt valet la un lord englez.
– Asta-i bine.
– Da, dar el trăieşte cu soţia mea.
– Asta-i rău.
– Da, dar şi eu trăiesc cu soţia lordului.
– Asta-i bine.
– Ce bine? Care bine? Eu îi fac lorzi englezi şi el îmi face evrei puchinoşi!
–––––––––––––––––––––––––––––––––
La Şcoală, după Crăciun
– John, cum aţi petrecut Crăciunul?
– Am făcut un pom de Crăciun, l-am umplut cu jucării şi tare ne-am bucurat.
– Şi tu, Jimmy?
– Am făcut un pom de Crăciun, am cumpărat o mulţime de jucării, şi tare ne-am bucurat.
– Dar tu, Nathan?
– Noi avem o prăvălie cu jucării şi ne-am uitat la rafturile goale, şi tare ne-am bucurat.
––––––––––––––––––––––––––––––––––-
După înmormântarea soţiei
Schwartz se întoarce acasă de la înmormântarea soţiei şi de odată îi cade în cap o ţiglă.
– Ce e Rifca, ai şi ajuns sus?
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Blima-merge-la-doctor
– Domnule doctor sunt bolnavă.
– Dezbrăcaţi-vă.
Doctorul o consultă şi se uită la ea îngrijorat.
– Ce am domnule doctor?
– Nu vă speriaţi. Spuneţi-i soţului dumneavoastră să treacă pe la mine.
A doua zi, Iţic e la policlinică şi doctorul îi spune:
– Blima dumitale are nevoie de sex, de trei ori pe zi: dacă nu, moare.
Se întoarce acasă Iţic şi Blima nerăbdătoare îl întreabă:
– Ce-a spus doctorul?
– Că ai să mori!
–––––––––––––––––––––––––––––––––
La-venirea-lui-Mesia
Goldenburg croitorul stă de vorbă cu Iţcsohn croitorul:
– Măi, să ştii c-o să fie bine de noi când o să vină Mesia.
– Şi de ce, mă rog?
– O să se trezească morţii şi cu-toţii o să aibă nevoie de haine să se îmbrace.
– Boule! Dacă o să se trezească cu toţii, înseamnă c-o să învie şi croitorii.
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
Mititeii
Haim şi Moshe şi-au deschis restaurante. La Haim e coadă zi şi noapte la mititei, iar la Moshe – faliment.
– Măi Haim, spune-mi şi mie, cum faci tu mititei, că la tine lumea dă buzna şi la mine nu calcă nimeni.
– Păi cum să-i fac, jumătate carne, jumătate rahat.
– Ah, tu pui şi carne.
––––––––––––––-
Îngheţata
Shloimale ajunge la New York şi e supărat foc când vede, în geamul cofetăriei lui Haim, prietenul său din copilărie, anunţul: „Intrarea evreilor, strict interzisă”.
Intră în cofetărie, îl ia de guler pe Haim şi-l dojeneşte:
– Nu ţi-e ruşine, tu care eşti evreu şi ai suferit din cauza legionarilor, şi ai fost în Transnistria, şi erai să mori la Auschwitz, tocmai tu să pui un anunţ că evreii n-au voie să intre să mănânce o îngheţată?
– Stai, măi, tu ai gustat din îngheţata mea?
––––––––––––––––
Iţic la doctor
– Domnu’ doctor vă rog să mă ajutaţi. Eu în fiecare dimineaţă, la ora 7 fix, am ieşire!
– Păi asta e foarte bine. Trebuie să fii fericit.
– Da, dar eu mă scol la 8.
––––––––––––––––––––––––––––––––––
La-poliţie
O bătrânică se plânge:
– Am fost atacată. Lângă mine s-a oprit o maşină, a coborât unu, m-a trântit jos şi m-a violat.
– Era întuneric, poate, totuşi, aţi văzut ce marcă avea maşina?
– N-am văzut.
– Dar ce culoare?
– Nu ştiu. N-am reţinut.
– Dar numărul?
– Numărul? Numărul a fost bun!
–––––––––––––––––––––––––––––––––
La dentist
Rebeca moare de frică:
– Domnu’ doctor, mi-e aşa de frică. Decât să-mi scot o măsea, mai bine fac un copil.
– Doamnă, hotărâţi-vă, să ştiu cum să aşez scaunul.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Întrebare-şi-răspuns
– Moise, mai mergi la dame?
– Numai când e ocupat la bărbaţi.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Botezul
Kohn vrea să se creştineze şi se pregăteşte de ceremonia de botez.
Îl întreabă pe Popescu:
– Cum trebuie să fiu îmbrăcat?
– Nu ştiu. Noi când suntem botezaţi, suntem în scutece.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Explicaţia-rabinului
Iţic, care are 80 de ani, află că nevastă-sa Rifca, în vârstă de 18 ani, va naşte un copil. Nedumerit, merge la rabin.
– Rebă, cum se poate aşa ceva?
După câteva clipe de gândire, rabinul îi spune:
– Uite, Iţic, am să-ţi dau un exemplu. În Sahara se plimbă un bătrân cu o umbrelă veche şi stricată. Deodată, apare un leu fioros. Bătrânul duce, de frică, umbrela la ochi şi face „pac!”. Şi minune, leul cade mort. Ei, ce crezi, cum se poate aşa ceva?! Poate că în spatele bătrânului, o fi apărut un tânăr vânător, cu o puşcă faină şi el a tras cu adevărat.
––––––––––––––––––––––––––––––––––
Strămoşii
Iţic s-a îmbogăţit şi-a cumpărat un castel. Holul e plin cu cavaleri în zale.
Băiatul lui îl întreabă:
– Strămoşii noştri purtau aceste zale ca să se apere?
– Numai când vindeau nasturi.
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
Nebunul
Regele Iudeei îl întreabă pe măscăriciul curţii regale:
– Ce tot notezi, acolo?
– Scriu numele nebunilor pe care-i cunosc.
– Şi ce nume ai scris acum?
– Numele tău. Cum ai fost în stare să-i dai bani lui Shlomo, bijutierul palatului – ca să-ţi cumpere din străinătate bijuterii. Cu siguranţă că nu se va mai întoarce.
– Şi dacă se întoarce?
– Atunci şterg de pe lista nebunilor numele Regelui şi-l trec pe-al lui.
––––––––––––––––––––––––––––––––––
Ceartă
Rifca îl apostrofează pe Moişe:
– Unde aţi fi fost dacă n-ar fi existat femeia.
– Cum, unde? În Paradis!
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
Vin „botezat”
La Nuhăm, angrosist de vinuri, vine Marin, cârciumarul, să cumpere 5 butoaie cu vin.
– Spune-mi Nuhăm, îl roagă Marin, câtă apă se adaogă la un butoi.
– 50 de litri, îi spune Nuhăm.
După câteva zile, Marin se întoarce furios:
– Hoţule, nenorocitule! – strigă Marin. Am adăugat 50 de litri de apă şi vinul nu mai e de băut.
– Ah, murmură Nuhăm. Şi tu ai adăugat 50 de litri de apă?!
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Evreii şi.frizerii
Şmil se duce la patronul lui creştin şi-i spune:
– Nu mai pot să lucrez în prăvălia asta. Toţi angajaţii dumitale sunt antisemiţi.
– Cum ai ajuns la această concluzie? O fi poate unul sau doi. Dar nu toţi.
– Nu. Toţi sunt antisemiţi. De altfel, am făcut un test. Le-am pus o întrebare. Toţi mi-au dat acelaşi răspuns.
-Ce-întrebare?
– I-am întrebat ce-ar spune dacă ar fi exterminaţi toţi evreii şi frizerii.
– Frizerii? De ce frizerii?
– Ai văzu? Şi dumneata!
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Gusturi diferite
– Un singur lucru îmi place la soţia lui Ştrul.
– Care anume?
– Că nu e soţia mea.
––––––––––––––––––––––––––––––––––
Escrocherie
– Cum îţi place la şcoală?
– E o escrocherie. Noi ne facem lecţiile şi învăţătorul primeşte salariul.
––––––––––––––––––––––––––––––––––
Bun comerciant
Cohen îşi învaţă fiul:
– Dacă vrei să fii un bun comerciant, cumperi de la pesimişti şi vinzi la optimişti.
Într-un magazin de confecţii
– Vă rog o cămaşă nr. 38.
– Ca şi cea pe care o ai pe dumneata? întreabă vânzătorul, politicos.
– Nu, mai curată.
––––––––––––––––––––––––––––––––––-
La telefon
E ştiut că israelienii gesticulează în timp ce vorbesc. Instrucţiuni afişate lângă un telefon public:
– Introduceţi o monedă;
– Cu mâna stângă ridicaţi receptorul:
– Cu mâna dreaptă începeţi să vorbiţi.
––––––––––––––––––––––––––––––––––
Nu-i mai simplu?
– Ce faci, Moişe, mănânci în ziua când toţi evreii postesc?
– Uite ce e: eu nu fur, nu mint, nu iau dobândă, dar nici nu postesc!
– Ce tâmpit eşti, nu e mai simplu să nu mănânci o zi?
–––––––––––––––––––––––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Acelaşi-tratament
Levi urmează să fie consultat de celebrul profesor de medicină, Hermann. Îi telefonează şi-l întreabă de onorariul său:
– Două sute de shekeli prima vizită, câte o sută următoarele.
Peste două zile Levi intră la medic şi îi spune foarte degajat:
– Bună ziua, domnule profesor, iată-mă venit din nou.
Hermann îl consultă cu grijă, după care îi spune:
– Nimic schimbat, dragă domnule, continuă tratamentul indicat data trecută.
––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Boabe de fasole
Efraim cu Moşe s-au dus la oraş, unde au făcut-o lată: au mâncat la restaurantele necuşer, s-au destrăbălat cu târfe. La întoarcere, un „binevoitor” i-a turnat la rabin, care i-a pedepsit: opt zile să umble cu boabe de fasole în pantofi.
A patra zi a pedepsei cei doi se întâlnesc pe uliţele satului; în timp ce Iossel şchiopăta de tot, Moşe umbla, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
– Ce faci, Moşe, doar nu ai îndrăznit să nu respecţi ordinul rabinului?
– Sigură că îl respect, dar el nu ne-a interzis să fierbem fasole!
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Iankel-stă-de-vorbă-cu-Iossel
– Hai să căsătorim copiii, spune Iossel, fiica mea Sara este adorabilă.
– Sunt de acord.
– Dacă ea se mărită cu David al tău, îi dau 10000 de shekeli pentru fiecare an împlinit al ei. Ce zici?
– Câţi ani are Sara?
– Cincisprezece.
– Cred că ea este prea tânără pentru David al meu.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Viceversa
Moise împreună cu Aron înfiinţează o fabrică de covoare.
-Cum merge afacerea? Îl întrebă Iossel pe Moise.
-Destul de bine.
-Tu eşti, într-adevăr, asociat cu Aron?
-Da. Dar de ce întrebi?
-Păi, eu ştiam că tu nu aveai bani.
-Nu are importanţă. Aron avea capitalul, iar eu – experienţa.
-Înţeleg.
– Şi într-un an, Aron va avea experienţa mea, iar eu capitalul.
––––––––––––––––––––––––––––––––-

Căsătorie
-Este adevărat, Iossele, că ţi-ai măritat fiica cu casierul tău?
-Nimic mai adevărat.
-Mă miră teribil. Nu spuneai tu că nu prea ai încredere în el?
-Spuneam, spuneam.
-Şi totuşi i-ai dat mâna fiicei tale?
– Bineînţeles. Gândeşte-te, dacă fuge cu banii, măcar fiica mea va fi cea care se va bucura de banii mei.
––––––––––––––––––––––––––––––––––
Moneda
Frumoasa Rebeca are un amant, David. Într-o zi îi telefonează:
– Soţul meu trebuie să plece diseară de acasă; să fii la ora 9 în faţa casei. Dacă într-adevăr a plecat, voi arunca pe fereastră o monedă de 10 shekeli şi vei putea să urci.
Seara, David se înfiinţează la postul său, moneda este aruncată, iar Rebeca se întinde languros pe pat, aşteptându-l. Trec 5 minute, 10, 20. Ea începe să se enerveze, când – în sfârşit – se deschide uşa şi intră David.
– Ce s-a întâmplat? Spune ea, n-ai auzit moneda căzând?
– Ba da, dar în întuneric nu am-putut-o găsi.
––––––––––––––––––––––––––––––––––
Şchioapa
– Căsătoreşte-te cu ea, Rosenfeld. este o partidă minunată. Este fiica vânzătorului de mobilă Edelbaum. Are o zestre de trei milioane.
– Nu zic nu. Dar o cunoşti bine? Zilele trecute am văzut-o pe stradă şi parcă şchiopăta. Nu ştii, era o chestie întâmplătoare, sau aşa şchiopăta ea totdeauna?
– Aş, numai când umblă.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
5 puncte comune, şi totuşi.
Moşe şi Mohamed, buni amici, locuiesc la Ierusalim. Mănâncă humus şi fac politică.
– Noi, evreii, avem un singur Dumnezeu, spune Moşe.
– Şi noi, arabii, la fel.
– Noi, evreii, suntem cu toţii circumcişi.
– Şi noi!
– Nu mâncăm carne de porc.
– Nici noi!
– Scrierea noastră, ebraica, e de la dreapta spre stânga.
– Şi araba se scrie la fel.
– Ierusalimul e capitala noastră.
– Şi-a noastră.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Nu ştiţi ce pierdeţi
La un dineu, un episcop catolic este aşezat lângă un rabin. Se serveşte un splendid cotlet de porc, când episcopul se apleacă spre rabin:
– Din asta, nu o să mâncaţi.
– Evident că nu, mi-o interzice religia mea.
– Păcat, nu vă daţi seama ce pierdeţi.
După cină, toată lumea se ridică şi dă să plece. Rabinul i se adresează episcopului:
– La revedere, şi transmiteţi sărutările mele doamnei.
– Vai, dar ştiţi că religia mea îmi interzice asta!
– Ce păcat, domnule, nu vă daţi seama ce pierdeţi!
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
Leizer cere sfatul rabinului
– Soţia mea e brunetă, eu am păr negru, şi totuşi copilul nostru e roşcat.
– De câte ori faci dragoste cu soţia ta? întreabă rabinul. Zilnic?
– Da de unde!
– Săptămânal?
– Da de unde!
– Lunar?
– Da de unde?
– Păi vezi? De asta e roşcat, din cauza ruginii.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
La ghicitoare
Soţia lui Moişe vine de la ghicitoare.
– Moişe, ghicitoarea mi-a spus că nu mă mai iubeşti.
– De ce dai bani pe lucruri inutile, eu ţi-aş fi spus asta pe gratis.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Schimbări-în-căsnicie
D-nul şi d-na Primămcoilici stau la masă. D-na oftează:
– Cât te-ai schimbat. La începutul căsătoriei renunţai la toată mâncarea şi stăteai de vorbă cu mine. Iar acum.
– Dar şi tu te-ai schimbat, ai devenit o bucătăreasă perfectă.
––––––––––––––––––––––––––––––––––
Accidente
Şmil: Săptămâna trecută neveste-mi i-a intrat în ochi un fir de nisip şi a trebuit să meargă la doctor. M-a costat două sute de şekeli.
Haim: Asta nu-i nimic. Săptămâna trecută neveste-mi i-a trecut prin faţa ochilor o vitrină cu o haină de blană şi m-a costat două mii de şekeli.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
O fi ştiind doamna ceva?
Doamna Şmilovici îşi atârna rufele pe frânghie, când clevetitoare ei vecină s-a apropiat de ea şi i-a spus:
– Îmi pare rău că trebuie să ţi-o spun, dar gurile rele susţin că soţul dumitale se ţine după fete. La vârsta lui! Are şaizeci şi cinci de ani, nu-i aşa?
– Da, are şaizeci şi cinci de ani. Ei şi ce dacă aleargă după fete? Şi câinii aleargă după maşini. Şi când prind câte una, parcă pot să şofeze?
––––––––––––––––––––––––––––––––––
Deosebirea
Un rabin înţelept a fost rugat să explice care este diferenţa dintre un om cinstit şi unul ticălos. Înţeleptul a răspuns:
– Adevărul este că atât omul cinstit, cât şi cel ticălos săvârşesc tot timpul păcate, însă cu o deosebire: omul cinstit ştie că păcătuieşte cât trăieşte, iar ticălosul ştie că trăieşte cât timp păcătuieşte.
––––––––––––––––––––––––––––––––––
Sună telefonul
-Levy la aparat.
– Domnule Levy, aici e secretara domnului doctor Blum. Nu aţi
achitat încă nota de plată pentru vizita particulară de luna trecută şi domnul doctor este foarte supărat.
– Okay! Spune-i să ia două aspirine şi dacă nu se simte mai bine, chemaţi-mă din nou săptămâna viitoare.
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
Banii
Moşe, un tip vesel de felul lui, părea în dimineaţa aceea mohorât şi supărat.
„Ce-i cu tine”, îl întrebă Şloime, „ai necazuri?”
„Nevastă-mea”, se plânse Moşe. „Toată ziua îmi cere banii”.
„Dar pentru ce îi trebuie atâţia bani?” – se miră Şloime.
„De unde să ştiu”, răspunse Moşe. „Până acum nu i-am dat nici un şfanţ”.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Ateul
Iancală cizmarul era un ateu declarat dintotdeauna şi nu pierdea nici o ocazie s-o declare în public.
Într-o bună zi, la vârsta de 80 de ani, el intră într-o sinagogă de Iom Kipur şi începe să se roage cu fervoare.
„Am auzit că nu crezi în Dumnezeu”, exclamă rabinul surprins. „De ce te rogi aşa?”
„Oi fi eu ateu”, răspunde Iancală, „dar sunt şi un om practic. Ce se întâmplă la vârsta mea, dacă totuşi am greşit?
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Costumul
Iankel îi vinde lui Iossel un rând de haine pentru fiul său.
-Calitatea întâi? Întreabă Iossel.
-Lână pură, marfă solidă, fără moarte.
Plouă de trei săptămâni. Îi vede Iankel pe cei doi îndreptându-se spre magazinul său, şi, tragedie, pantalonii de abia îi ajung băiatului până la gleznă, vestonul cu chiu cu vai îi acoperă mijlocul. dar Iankel nu-şi pierde cumpătul:
– Hei, îl strigă el pe Iossel, să nu-i fie de deochi lui fiu-tău, ce a putut să crească în astea trei săptămâni!
–––––––––––––––––––––––––––
Noroc-la-cărţi.
– Îngrozitor ce ghinion poate să aibă Cohen. Ieri seară şi-a pierdut toţi banii la cărţi. Până la urmă a mizat-o şi pe nevastă-sa.
-Şi?
– Nenorocitul a câştigat.
––––––––––––––––––––––––––––––––––
Bate şaua
Doamna Meirovici tremură sub plapumă:
– Iubitule, murmură ea, când eram mică şi tremuram, mama mă lua în braţe şi mă încălzea.
– Ei şi? doar nu vrei să mă duc la miez de noapte s-o aduc pe mama ta!.
––––––––––––––––––––––––––––––––––
Datoria
Iossel şi Smil sunt la bancă tocmai în momentul în care o bandă irupe în sala de aşteptare şi îi pune pe toţi să stea cu mâinile sus şi încep să adune banii. După ce termină cu casele de bani, încep să scoată banii din buzunarele clienţilor. Iossel i se adresează celui ce pare să fie şeful bandiţilor:
-Aş putea să-mi las jos mâna? Ştiţi, eu am reumatism..
Banditul, care îşi dă seama că Iossel nu e periculos, şi – la urma urmelor – este şi el om, îi permite. După care Iossel îşi băgă repede mâna în buzunar, scoate de acolo o mie de franci şi îi întinde lui Smil:
– Ţine-i, ţi-i datoram, şi mă gândeam că era cazul să ţi-i restitui.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Tabloul
-Domnule pictor, aş vrea să-mi faci portretul.
-Cu plăcere, doamnă Blum.
-Şi cât mă va costa?
-Două mii de shekeli, doamnă.
-Aş vrea s-o pictezi şi pe fetiţa mea de cinci ani, cât mă va costa asta?
-Tot-atâta.
-Dar ea este atât de mică.
-N-are a face; fiecare tablou costă două mii.
Bine, atunci să faceţi un singur tablou, o voi ţine pe fetiţă în braţe.
––––––––––––––––––––––––––––––––––
Invers
Şmuel este în proces cu Şelbaum şi îi vine ideea să-i trimită un cadou judecătorului, dar avocatul său încerca să-l descurajeze s-o facă:
– Ar fi ultima prostie; voi pierde, cu siguranţă, procesul şi rişti să fii urmărit pentru încercare de corupţie.
Procesul se desfăşoară şi Şmuel îl câştigă. Avocatul său, încântat de sine şi sigur că elocvenţa sa i-a adus victoria, îi spune lui Şmuel:
– Ei bine, eşti mulţumit? Nu-i aşa că am avut dreptate să te sfătuiesc să nu cumva să-i trimiţi judecătorului un cadou?
-Dar i l-am trimis.
-Cum? Ai făcut-o, totuşi.?
– Da, numai că am pus cartea de vizită a lui Şelbaum.
––––––––––––––––––––––––––––––––––
Epitaf pe o piatră de mormânt
– Raşela, acum crezi că eram bolnav?
––––––––––––––––––––––––––––––––––
Între prietene
– Pentru vârsta lui, soţul tău face impresia unui bărbat viguros.
– Pentru vârsta lui, poate, dar nu pentru a mea.
––––––––––––––––––––––––––––––––
S-a măritat
Raşela telefonează acasă, cu respiraţia tăiată, ca să anunţe vestea cea mare:
– Mamă, m-am măritat.
– Mazal tov!
– Dar să ştii, mamă, că el e goi.
– Ei şi! Eu n-am prejudecăţi!
– Să ştii, însă mamă, că e şi negru.
– Nu-i nimic. Eu am spus întotdeauna că omul trebuie să fie tolerant.
– Eu, ţie, nu pot să-ţi ascund nimic, mamă. E şomer.
– Înseamnă că ai să-l întreţii tu. O nevastă trebuie să-şi ajute soţul.
– Dar, mamă, dar după toate astea, n-avem nici locuinţă.
– Nu-ţi face probleme, dragă. O să staţi la noi.
– Da, dar voi n-aveţi decât un singur dormitor.
– Tu şi cu noul tău soţ o să dormiţi în pat, iar tata o să doarmă pe canapea în sufragerie.
– Şi tu, mamă, unde o să dormi?
– În privinţa mea nu trebuie să-ţi faci griji. Eu, oricum, în clipa când o să închid telefonul o să cad jos moartă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s