Arhive categorie: *SOCIAL

aici o sa gasiti articole despre sanatate, justitie, tot ce se intmapla sau s-a intamplat in tara, bun sau rau

AJUTOR!

Fratilor, am primit azi un material care m-a lasat cu gura cascata, dar din pacate nu am nici o alta posibilitate de ajutor inafara de a publica materialul.

L-am publicat si la evz, dar acolo prea putine sperante de ajutor…

Omul de fata are nevoie de un avocat pentru o reprezentare la CEDO, nu are acum cu ce-l plati dar vrea sa dea cota parte din ce primeste.

Va rog sa cititi cu atentie povestea, este cutremuratoare si daca cumva stiti sau aveti cum sa-l ajutati, va rog sa o faceti. Are navoie de un avocat care sa lucreze in interiorul UE, si care sa vrea sa-l reprezinte in procedura de corespondenta cu Curtea…e practic pe ultima suta de metri.

Va multumesc pentru timpul acordat! Doamne ajuta!

Povestea noastra

Am dat in folosinta abatorul proaspat construit de noi in luna noiembrie 1995. Taierile le-am inceput spre sfarsitul lunii, angajarile, parte din ele le facusem inca din vara. Pentru ca am angajat someri, am beneficiat de un credit acordat de stat si derulat prin Fortele de munca si bancile partenere. De fapt acest credit ne-a ajutat sa putem incepe.

De cand am deschis si luna decembrie am lucrat fara subventii de la stat(nu am stiut ca se acorda) insa din ianuarie am inceput sa depunem cereri la DGAA(directia agricola) pentru a ni se acorda prima de la stat. Modul in care functionau aceste acordari de subventii era urmatorul:

Din 2 in 2 saptamani primeam control de la DGAA sia nume un inspector, ce venea si intocmea un proces verbal de constatare in care stipula cate animale vii au intrat, cata carne am livrat, cat mai avem pe stoc si in viu si abatorizat. Apoi impreuna cu deocntul justificativ si o cerere din partea firmei, se depuneau la DGAA, iar ei, nu prea stiu pe ce criteriu, ne varsau banii cuveniti in cont.

Deci totul se facea in urma unui control de constatare si in urma unor calcule.

Am primit subventie din ianuarie 1996 pana in iunie 1996, moment in care au inceput sa curga controalele. Intai au aparut cei de la DGFP(directia generala a finantelor), doi inspectori care au venit, au stat o saptamana si au puricat aproape toata situatia financiara a firmei, inca de cand au infiintat-o ai mei(1992). Au plecat si nu au gasit mai nimic, dar inainte de a pleca cu vreo doua zile a venit in control peste ei, directorul lor general si de fata cu noi le-a spus “dati productia unitatii jos pentru ca sa poata iesi un prejudiciu”. Au avut o discutie aprinsa in birou la noi, au plecat, au redactat actul de control pe care noi l-am semnat pentru ca au refuzat sa faca ce le-a cerut directorul lor.

Din pacate, la doua saptamani o alta angajata a DGFP, car enici nu a venit pe la noi, a intocmit un alt act de control prin care stabilea ca societatea nua  desfasurat activitate de productie,c a nu a sacrificat nici un animal si deci a incasat intreaga suma venita ca subventie de la bugetul de stat, degeaba. Am refuzat bineanteles sa semnam actul dar ast anua  contat foarte mult. A fost trimis la DGAA, institutia care de fapt a cerut controlul de la finante, iar directia agricola a intocmit o plangere penala folosind ca dovada actul intocmit in fals de finante. Legea in vigoare, de la acea data prevedea ca in cazul depasirii, prin greseala, a sumelor solicitate ca prima de la bugetul de stat, sa se opereze compensarea cu prima cuvenita in luna urmatoare. Asa s-a procedat peste tot si in toate cazurile. In nici un caz nu se putea pune problema unei infractiuni de ordin penal.

In tot acest timp politistii din sat, stateau in drum si le spuneau oamenilor care noiau sa aduca animale la noi, ca nu mai lucram, sau ca sa vina sa ceara mai repede banii(inainte de programrea ep care o aveau de cand au lasat animalul) pentru ca abatorul se inchide si ca pe sef or sa-l aresteze cat de curand, sau interveneau la clientii pe care-i aveam si fie cu binele fie hartuiti de controale incercau sa-i determine sa nu mai cumpere marfa de la noi. Fara subventie, cu articole defaimatoare care apareau cu regularitate in presa locala, hartuiti de controale, cu aprovizionarea si desfacerea puse in pericol, am incercat sa ne salvam inchiriind un atelier de preparare a carnii. Am fost total naivi pentru ca dupa ce ne-a fost dat acordul verbal ca o sa primim autorizatie pe acel spatiu(cum ar fi fost si normal, pentru ca el pt asa ceva fusese construit cu multi ani in urma si mai mult de atat, functionase o perioada lunga) dupa ce am investit si ultima bruma de bani, am fost refuzati la modul cel mai josnic cu putinta si de DSV(directia sanitar veterinara). In fine, ne ramasesera doar piata Bucurestiului si un sau doi clienti din Bacau, cu asta am supravietuit pana in octombrie cand chemat foarte insistent pentru o declaratie la politia judeteana, tata a fost arestat.

Se prezentase fara avocat si dupa o audiere de cateva minute si o declaratie, a fost retinut. A fost tinut fara sa se schimbe, fara sa se spele, fara mancare in beciurile politiei, 5 zile iar din 9 octombrie pana in decembrie(cand a fost transferat la penitenciar) nu a avut voie nimeni din familie sa i-a legatura cu el, practic a fost rupt total de afacere, familie, exterior. In tot acest timp I s-au luat cateva declaratii iar politistii care il anchetau ajunsesera si la clientul de la Bucuresti sa-l roage sa declare ca nu a  luicrat  niciodata cu noi. Erau disperati pentru ca-l arestasera fara probe si nici prea mari sorti de izbanda in gasirea lor, nu aveau. Este de neanteles totusi cum se face ca judecatorii au prelungit totusi mandatul de retinere si de arestare preventiva…bine, este de neanteles pentru cei care refuza sa creada cam cum se poate intinde caracatita coruptiei si a cumetriilor din tara asta…

In timp ce tata era in detentie, la cateva zile, politistul din sat si cel care ancheta cazul, de la Bacau, au venit la ora 4 si un pic, la sediul abatorului si au aplicat sechestrul pe toate usile fara sa faca un inventar la nimic. Au sigilat biroul unde aveam tot felul de lucruri inclusiv cele destinate protocolului care era foarte des, apoi o camera improvizata unde mai ramaneam peste noapte si in care aveam de la lenjerie intima, mici materiale de constructie(dotari interioare) pentru locuinta de serviciu pe  care intentionam sa o construim in viitorul nu prea indepartat pana la obiecte de valoare pe care le adusesem din apartamentuld e la Bacaui ce ramasese nelocuit(deci foarte expus unor eventuale furturi). Au sigilat toate usile exterioare ale abatorului, in interiorul caruia se afalau camerele frigorifice pline cu carne, recipiente cu mate, pieile, ustensilele cu care lucrau angajatii, toata dotarea…Apoi au aplicat sigiliu pe magaziile de scule, pe cele cu hrana pentru animalele vii existente la acea vreme in curte sila final au pus in vedere paznicului sa nune dea voie nici unui dintre noi sa patrundem in curte. Chiar si in curte se aflau materiale de contructie(caramizi, cherestea, pietris, nisip) cu car eintentionam sa incepem amenajarea unui atelier de preparare a carnii, sa modernizam spatiul de birouri si eventual o mica locuinta de serviciu. Deci, s-a sigilat si nu s-a scris pe o hartie ce au in interior acele cladiri nici ce se afala in curte, s-a lasat totul in paza paznicului, angajat de noi si gata ! Ulterior paznicul a plecat, era si firesc, fiind angajatul nostru si nemaiprimind salariul…Iar dupa ce curtea a ramas nepazita au inceput furturile. Carnea care ramasese in abator, a inceput sa se strice, lumina ne-a fost oprita pentru ca nu a mai platit nimeni factura, camerele frigorifice nu au mai functionat si nu e greu de inteles ce a urmat…Apoi animalele vii de la cele de companie, cele achizitionate in vederea sacrificarii si aflate in stationar pana la cele aflate in microferma ce o incepusem a forma(mai mult de nevoie pt ca ne trezeam cu animale gestante aduse la sacrificat) au murit de foame sau au fost furate. Lucrurile personale au disparut si ele, de fapt au ramas intregi doar constructiile si gardurile pentru ca nici copacii din livada nu i-am mai gasit pe toti.

Pana in decembrie a fost dus o data sau de doua ori la Parchet unde i s-a luat o declaratie si unde o procuroare i-a spus ca poate sa-l “condamne prin prezumtie “…no comment!

In decembrie a iesit rechizitoriul, a fost transferat dupa aceea la penitenciar iar in ianuarie 1997, la aproximativ o luna, a avut primul termen la judecatoria Bacau. Avocatul, desi o muratura, a cerut sa fie eliberat dar in zadar. Era perioada in care se ocupa de caz sora tatei pentru ca eu stateam inca ascunsa cu mama, de frica sa nu ne aresteze si pe noi. In fine, instanta si-a declinat competenta in favoarea Tribunalului Bacau. Am primit termen in luna februrie cand instanta de la Tribunal a refuzat judecarea cauzei pentru ca nu este de competenta lor ci a celor de la Judecatorie. In martie si iunie nu mai stiu ce amanari au fost iar in iulie am inceput sa ma implic eu pentru ca deja vedeam ca se lungeste totul si fara sa se faca nimic. Am schimbat avocatul si am cerut un alt termen instantei pentru ca avocatul sa aibe timp sa studieze cauza. Instanta a refuzat iar avocatul a recuzat-o. In fine, am cerut trimiterea dosartului la Curtea de Apel unde sa se stabileasca unde sa se judece cauza(Judecatorie sau Tribunal). Am primit termen tocmai in septembrie pentru ca incepuse vacanta judecatoreasca. Curtea de Apel a hotarat ca instanta competenta este Tribunalul asa ca in octombrie am primit termen la Tribunal unde avocatul a reusit sa obtina restituirea dosarului la Parchet pentru refacerea urmaririi penale. Dar nu reusise sa obtina la nici una din instante eliberarea tatalui meu. Din octombrie si pana in noiembrie, dosarul a stat la registratura Curtii de Apel, pe motiv ca a fost gresit trimis de registratura Tribunalului. L-au trimis ulterior de la registratura Curtii de Apel inapoi la cea a Tribunalului, de unde a plecat catre Parchetul de pe langa Judecatorie. In luna decembrie, in urma primei audieri la care a fost chemat tata, a fost pus in linertate in regim de urgenta iar in luna august 1998 a primit prima scoatere de subt urmarire penala.

DGAA, nemultumita de rezultatul anchetei a contestat decizia Parchetului de pe langa Judecatoria Bacau si astfel in februarie 1999, ancheta s-a redeschis la Parchetul de pe langa Tribuanlul Bacau si de unde in 2000 a primit o alta scoatere de subt urmarire penala.

In iunie 2001, printr-o avocata de la Iasi, am trimis o plangere cu referire la tot ce ni s-a intamplat, la CEDO. Avocata ar fi trebuit sa expedieze cererea in decurs de jumatate de an de cand a primit-o insa nu a facut-o si astfel in 2004 am primit raspuns de la Curte cum ca cererea noastra a fost declarata inadmisibila pe motiv ca am depasit termenul legal de depunere a ei.

Intre timp, in 2002 dosarul nostru a fost redeschis rpintr-o ordonanta data de Parchetul de pe langa Curtea de Apel. A reanceput ancheta penala, s-a dispus efectuarea unei noi expertize contabile, desi ultima facuta scotea clar in evidenta faptul ca la un randament al procesului de sacrificare, mult peste cel cu care am lucrat noi se comisese o greseala de 3300 ron, suma ce ar fi putut fi compensata fara probleme, cu cea care ni se cuvenea pe prima jumatate a lunii iulie. Pentru ca expertiza nou facuta scose o gogomanie, am cerut asa cum ar fi fost logic si normal sa se efectueze mai intai o expertiza tehnica care sa stabileasca randamentul cu care a functionat unitatea de abatorizare si abia dupa aceea, aplicand randamentul obtinut prin expertiza sa se faca o alta expertiza contabila. Asa ar fi fost corect si in folosul aflarii adevarului, dar p[rocuroarea de caz, a admis efectuarea unei expertize tehnice insa cand a fost nevoie sa aprobe o alta expertiza contabila, a refuzat, altfel ar fi certificat negru pe alb ca nu a existat niciodata vreo centima luata in plus de la bugetul de stat. A preferat sa insereze in pix pe o coala a expertizei ca prejudiciul reiesit din expertiza tehnica este in valoare de 10300 ron. Un alt fals si nonsens care a stat la baza trimiterii dosarului din nou in judecata.

In 2004, la Judecatorie se hotaraste preschimbarea incadrarii judecatoresti a faptelor, prescrierea lor, dar mentinerea obligatiei de a achita la buget suma reiesita din expertiza tehnica si mentinerea masurii de sechestru asigurator. Dupa contestarea deciziei la Trimbunal s-a mentinut hotararea Judecatoriei iar la finele anului am primit tot in urma contestarii, o hotarare definitiva de la Curtea de Apel, ce mentinea hotararea Judecatoriei.

In luna mai 2005 ne-am adresat din nou instantei europene iar acum ne aflam in faza pe care o cunosti.

Anunțuri

Avem libertate de exprimare?

 

           Traiam cu impresia ca in Romania exista o presa libera. Daca te plimbi pur si simplu pe strada si treci pe langa chiosurile de ziare, aruncand privirea pe ce apare…ai putea sa crezi ca in tara noastra se paote publica orice. Parca cu indarjire, apar mai des, mai strident si mai agasant publicatii in care fatuci cu neuroni pe minus la inventar dar cu un mare plus la categoria fals, isi etaleaza cu nerusinare toate dedesubturile…

               Sa faca aceasta propaganda, parte dintr-un curent international de depravare pana la pieire a speciei umane?

               Sa vina in sprijinul eliberarii planetei de oamenii redusi doar la nivelul de vietuitoare ce traieste instinctual?

               Sa fie initiata de cei prea luminati care vor sa ne imbecilizeze pentru a ne putea conduce mai usor?

              Sunt convinsa ca undeva se afla si raspunsul la intrebarea simpla…”De ce apar numai porcarii in presa?”

             Am inceput sa scriu despre presa din tara manata de o mahnire personala, venita din dezamagirea profunda pe care mi-a furnizat-o ziarul unde ne-am intalnit o mare parte dintre noi, cei prezenti aici. Cum bine stiti, am postat subt nick-ul de „madlene” de aproape trei ani, nu sunt nici noua si nici din randul „seniorilor” nu fac parte, dar trecand peste sicanele inerente am continuat sa postez, mai mult pentru a citi pe altii, dar si pentru a nu ma rupe de contactul cu lumea actuala, cea care se exprima dar nu langa mine, pe viu, nici prin intermediul ecranului tv. Am vrut sa vad ce se afla in mintea romanului ce nu este nici prost facut gramada, nici lipsit de posibilitatea materiala de a detine un calculator, dar nici atat de „vip” incat sa apara in fata noastra prin intermediul micului ecran. Astfel am aflat ca romanul de rand poate fi extrem de educat, de manierat, de simtit dar si prost crescut, grobian pe alocuri, vulgar si agresiv.

               Dar am mai avut ocazia sa aflu ceva ce nu se stie in tara unde publicatiile de doi bani inunda pietele, strazile, parcurile si trotuarele, am aflat ca prostul gust, nesimtirea si lipsa de cultura sunt favorizate in detrimentul bunei educatii si a culturii care exista dar este total ignorata, i se aplica pur si simplu, pumnul in gura!

              Din pacate si cu o imensa jale in suflet constat ca societatea noastra este bolnava dar presa, cea care ar trebuisa ocupe postul de medic ce ingrijeste si vindeca ranile bolnave ale societatii, presa spuneam, este medicul criminal care neglijeaza si contamineaza voit bolnava societate! Nu-mi explic altfel cum atitudini pro civilizatie, pro bun simt, pro educatie, pro democaratie si libertate pot fi inabusite din fasa in timp ce reactii de genul „ba pe-a matii” sau aberatii fara  sens sunt preferate in defavoarea celor dintai.  

                Am scris cu un mare of in suflet cuibarit de cand postarile prietenului nostru „threedots” au fost restrictionate de redactia evz-ului, masura jignitoare la adresa bunui simt si ofensatoare pentru puterea de a intelege ce se intampla in tara asta, a noastra a tuturor celor ca il citeam.

                   Imi pare rau prietene, in primul rand pentru ca imi esti prieten apoi pentru ca mi se pare o actiune criminala aceea de a priva de informatie corecta pe cei ce te citesc. Atasez postarea lui threedots, de astazi cand s-au implinit trei saptamani de cand nu a mai putut fi citit in sectiunea de comentarii a ziarului „evenimentul zilei”…

MEA CULPA

Astazi este o zi comemorativa…
…se implinesc trei saptamani de cand eu personal am fost restrictionat… banuiesc ca nici cei mai optimisti sustinatori ai evezeului nu mai cred ca este o neglijenta, sau o scapare, sau ca se va rezolva, asa, de la sine… toate mesajele de sustinere indiferent de la cine au venit si cui au fost adresate, au fost ignorate…
…nu doar de redactia EvZ, ci de jurnalistii pe care i-am sustinut de nenumarate ori, pe care i-am apreciat pentru pozitia lor critica, pentru verticalitate, moralitate si principii deontologice…
…in fata tuturor vreau sa marturisesc ca am gresit… vreau sa-mi fac mea culpa…

…am gresit cand am crezut ca jurnalistii sunt verticali
…am gresit cand am crezut ca mai exista principii in mass-media
…am crezut ca mai exista jurnalisti independenti
…am crezut ca mai exista jurnalisti consecventi in ideile lor
…am crezut ca poate mai avem jurnalisti pentru care calificativul demagog ar putea insemna o pata pe blazon
…dar ce e mai grav:
…am crezut ca forumistii pot lua o atitudine comuna, indiferent de ce sustine fiecare, pentru ca asta este o masura care poate afecta pe fiecare
…am crezut ca se pot trezi constiinte care sa realizeze gravitatea faptelor
…am crezut ca romanii pot actiona in interesul lor comun, mai presus de patimi politice oarbe, absurde, nebune, meschine
…am crezut ca cei douazeci de ani brucanieni au trecut
…am crezut ca cinzeci de ani halucinanti de comunism, plini de abuzuri si nedreptati, pot sa fie stersi din memorie
…am crezut ca romanii pot sa fie din nou romani…

… am crezut si m-am inselat…

MEA CULPA

Caritasurile

Exista o politica internationala de a aduna si ultimii banuti de la oameni sau lacomia unora este de neimaginat?

Si totusi, sa primesti cativa ni de puscarie pentru ca ai nenorocit o multime de oameni….mi se pare inacceptabil si de neanteles. De aici poate ca pleaca impresia ca exista o „miscare” ce implica persoane cu functii importante, ce vor sa scurga si ultima suflere din cei multi.

Va atasez un articol aparut in evz, scris de Ana Batca

SERGHEI MAVRODIN, creatorul celui mai mare sistem piramidal din lume

La cei 56 de ani ai săi, Serghei Panteleevici Mavrodi are la activ cel mai mare sistem piramidal din lume, prin care circa 30 de milioane de persoane din Rusia şi fostele republici URSS şi-au pierdut banii în 1994 şi peste patru ani petrecuţi la închisoare.

El spune că, în MMM-2011, noul sistem piramidal pe care l-a început acum un an, oamenii din orice ţară, inclusiv din România, pot câştiga dobânzi de până la 60% pe lună. El spune, într-un interviu în exclusivitate pentru „Evenimentul zilei”, că urmăreşte să distrugă acutalul sistem financiar şi să includă toţi banii lumii în MMM, într-un cuvânt – Apocalipsa financiară.

EVZ: MMM-2011 vine cu un nou sistem, comparativ cu vechiul MMM. Este mai puţin riscant?

Serghei Mavrodi: În primul rând, pe site-ul meu avertizez în legătură cu toate riscurile de pe lume care ar putea fi. Aşadar, totul este cinstit, sunteţi avertizaţi în legătură cu toate pericolele, iar mai departe decideţi singuri dacă merită să riscaţi pentru o dobândă de 20-30% pe lună sau nu. Dobânda reală ajunge chiar până la 60% pe lună. Asta referitor la chestiunea legată de fraudă.

Referitor la riscuri. Cum lucrează MMM-2011? Imaginaţi-vă o casă de ajutor reciproc gigantică: astăzi ajuţi tu, mâine vei fi ajutat! Un mare dulap comun, în care toată lumea îşi depune şi îşi scoate permanent banii. Ai depus astăzi 100 de dolari. Vrei să iei mâine 200 de dolari? Îi vei primi din acest dulap. E clar că banii din dulap nu sunt suficienţi pentru toată lumea, dar acest lucru s-ar observa doar dacă toţi vor vrea să-şi ia banii în acelaşi timp. Dar aşa ceva nu se întâmplă niciodată în practică. Doar în caz de panică. Morala: nu intraţi în panică, comportaţi-vă cu calm şi inteligenţă şi totul va fi extraordinar.

Acestea sunt toate riscurile. Un pericol este posibilitatea apariţiei panicii. Dar, vreau să subliniez că panica este distructivă pentru orice structură financiară, nu doar pentru MMM. Până în prezent, lucrurile merg ca ceasul. Toţi primesc dobânzi de la 20% până 60% pe lună. Nu a existat nicio problemă. Şi ritmul creşte. La sfârşitul anului trecut, în sistem participau deja 10 milioane de persoane.

Oamenilor nu le este frică să-şi piardă banii, aşa cum s-a întâmplat în cazul MMM, în 1994?

Evident că le este frică. Dar oamenii văd că lucrurile merg foarte bine şi intră. Cu atât mai mult că, în 1994, MMM nu s-a prăbuşit de unul singur. Sistemul a fost distrus de autorităţile ruse. MMM o încurca să jefuiască populaţia, în condiţiile începerii liberalizării monedei. În dosarul meu penal există rapoarte ale guvernatorilor din regiuni către preşedintele Boris Elţân referitor la cum merge „operaţiunea de distrugere a MMM”. Aşa că, nu există nicio îndoială.

Acum, autorităţile nu vor mai reuşi să repete acest lucru. Toţi participanţii sunt împărţiţi pe celule, iar banii acestora se păstrează în conturile persoanelor fizice din aceste celule. Nu există companie, nu există un cont bancar unic, nu există un birou. Nu există nimic! E o pânză de păianjen în care te rătăceşti. Nu ai ce să închizi şi ce să interzici. Nu poţi închide ceva ce nu există.

Piramida financiară este legală?
Piramidele financiare în sine nu sunt interzise prin lege. Mai mult decât atât, nimeni nu ştie ce sunt de fapt piramidele financiare. Nu există un asemenea concept în legislaţie. De obicei, piramidele sunt asociate cu fraudele, dar aceasta este deja o altă problemă. În acest caz, nu există nicio fraudă. Totul este sincer, deschis şi transparent. Şi toată lumea este avertizată de la bun început în legătură cu riscurile. Aşa că totul este absolut legal.
Pur şi simplu, persoanele fizice îşi transmit una alteia unităţi monetare fără nicio condiţie, garanţie şi promisiune. Ce poate fi ilegal aici? Principiul? Cum poţi interzice aşa ceva?

Nu vă este frică fiţi condamnat din nou?
Pentru ce? Eu nu încalc legea. Pentru ce să fiu judecat? Mai mult decât atât, eu fac un lucru bun: ajut oamenii. Pentru ce să fiu condamnat?

Cât timp credeţi că va exista MMM-2011?

Până când va cuprinde întreaga lume. Ceea ce este posibil. Oamenii primesc de la 20% până la 60% pe lună dobândă. Unde aţi mai văzut asemenea dobânzi? În mod natural, toţi oamenii vor începe să-şi pună banii aici, pe măsură ce se vor convinge că este real. Trăim în era internetului, nu există graniţe… Aşa că, va dura până când va cuprinde întreaga planetă.

Şi chiar şi după aceea sistemul nu se va prăbuşi, ci dimpotrivă, va deveni mai puternic. Absolut! Cercul se va închide, căci în dulap vor fi banii întregii lumi. Dacă cineva scoate bani şi îi dă altcuiva cumpărând ceva, acel om îi returnează imediat înapoi în sistem. Va fi un cerc închis.

Aici se va încheia prima parte. Sistemul financiar mondial actual, profund nedrept, va fi în esenţă distrus. Apoi, eu voi trece la cea de-a doua parte construind ceva nou pe baza rămăşiţelor sistemului vechi. Scopul meu final este Apocalipsa financiară. Acest scop va fi atins.

Din ce ţări provin participanţii la această piramidă financiară?

Din toate ţările. Din toată lumea. Trăim în era internetului, repet. Nu există graniţe!