Arhive etichetă: aflam

Un omagiu…

Initial am vrut ca astazi sa va ofer cate o dedicatie muzicala tuturor celor care comentati pe blog, dar mi-a venit idea ca dedicatia lui Catalin sa capete o alta forma….

Asadar, pentru ca te-ai intrebat de ce pe blog nu apare nimic scris despre copiii ucisi cu bestialitate in Franta, am sa-ti raspund ca desi suntem indignati de asemenea actiuni, nu le-am mentionat pentru ca tin de ceea ce se intampla dincolo de granitele Romaniei.

Apoi, copiii omorati in astfel de actiuni au fost si probabil ca din nenorocire vor mai fi, atata vreme cat cei care ne conduc decid ca este mai util sa ne aflam in razboi in loc sa traim in buna pace si intelegere…

Sunt convinsa ca exista multe atentate, dar pe sarite as vrea sa ti le  amintesc doar pe… cel din Nigeria, atentat in care si-au pierdut viata 40 de oameni, in special copii…. pe cel din Damasc, unde au murit 25, in mare parte tot copii sau incredibilul atentat din Beslan unde si-au pierdut viata peste 300 de copii… Toate aceste victime si Dumnezeu stie cate alte mii si-au pierdut viata in apropierea scolilor, locuri preferate de criminali feroce, educati, in spiritul fanatismului, pentru a ucide.

Mi se pare drept sa amintesc si de statele africane, de nord si centrale, coplesite de coruptie, folosite ca piata ideala pentru livrarea de armament, state bantuite si sfasiate de zeci de ani de conflicte armate interne, pe motive etnice si religioase…Oare cati copii nevinovati mor acolo, in fiecare zi ucisi de armele produse pentru a imbogati pe marii industriasi ai armamentului, sau de foametea fara sfarsit???

Si pentru ca tot veni vorba, nu vreau sa uit in omagiul meu de cea mai mare durere a mea….milioanele de copii, ucisi spirtual, de catre fostul regim comunist. Copii care au format si inca mai formeaza alte generatii…

Imi pare rau pentru copiii din intreaga lume, ce mor fara vreo vina si ma gandesc incercand sa nu-mi pierd speranta, ca de acolo de unde ajung, poate vor reusi sa pazeasca de rau pe ceilalti copiii mai norocosi decat ei…

Imi ramane totusi intrebarea, cat de norocosi suntem oare, traind intr-o astfel de lume?

Si pentru ca oricum voiam sa-ti dedic o melodie, o atasez mai jos…este aceeasi pe care voiam sa ti-o ofer atunci cand mi-a venit idea dedicatiilor pentru voi.

Sa ai o zi buna frate si gandeste doar ca aceasta este lumea in care traim…lume in care exista lucruri fara noima, fara rost, fara ca noi, cei mici sa gasim explicatii la ceea ce nefiresc, ni se intampla…

http://www.youtube.com/watch?v=Dqok5m4lqeE&list=FLZJz6Opnc4QGHAw4Y_6MjIQ&index=28&feature=plpp_video

Reclame

Ma numesc F….Madaina Ecateina Cuconita….

 

http://www.youtube.com/watch?v=vXRzq_8bJ3c&feature=related

Se pare ca in jurul varstei de doi- trei ani am avut o activitate foarte bogata si am facut cele mai multe lucruri „memorabile”, in marea lor majoritate legate de haine…Am avut un simt al cochetariei de mica sau poate doar o feminitate foarte dezvoltata….

Asadar ne aflam spre toamna in care plopii si teiul isi ingalbeneau frunzele, crizantemele de prin gradini raspandeau mirosul unic, via de la balcon isi cocea strugurii negri si dulci, in casa mirosea a gutui si mere si a zacusca…inegalabila zacusca de ghebe a bunicii mele…

Se apropia ziua mea de nastere si printre cadourile pe care mi le pregateau pe ascuns, toti din jurul meu, ca un binemeritat rasfat pentru singurul vlastar adorat, al familiei, se afla si un capotel de matase…Dar nu era orice capotel ci unul cerut de mine….pe comanda speciala…cu volane si dantela…

Voiam sa o copii in felul de a ma imbraca, pe bunica mea…draga mea bunica care trecand prin denumiri de-a dreptul dramatice, a ramas, ca un bonus chiar, la numele de Mamiticu, nume pe care l-au folosit ulterior toate cunostintele, vecinii, rudele, chiar si noii sositi in familie…

Mamiticu, obisnuia sa poarte prin casa, mai mereu un capotel de matase ce era o combinatie de rochie de casa si capot…Si pentru ca singura isi croia si cosea hainele isi permitea sa-si ofere si sa ofere orice,in materie de vestimentatie atat ei cat si celor din jur. Eu fiind bineanteles, clientul principal si cel mai fidel…Singurul lucru ce ramanea mai greu era alesul metrajelor…

Intr-un final, pentru capotelul meu a fost aleasa o matase naturala in nuanta predominanta de albastru de prusia cu imprimeu de trandafiri galbeni si nu ma uita albe… Modelul a fost ales dupa cum am aratat chiar eu intr-o revista…si anume, un capotel lung cu volan pe la poala, maneci si in fata, incheiat in cordon lat ce se innoda intr-o funda, la spate….

Si pentru ca bunicii mele i s-a parut ca nuanta ar fi  prea inchisa pentru un copil, a mai adaugat si o garnitura fina de dantela cehoslovaca si inca un volan de voal alb…Intr-un final a iesit o frumusete, desi in descriere ar parea cam incarcat….

La inceputul lui septembrie,  a venit, in sfarsit, ziua mea si pentru ca am refuzat vehement sa port altceva, am primit musafirii in capotel si „conduasi” care erau de fapt o pereche de pantofiori de lac…

Printre toti musafirii de diferite varste ce au venit incarcati de tot felul de daruri,   s-a aflat o ruda, sotie de fost colonel in armata regelui si care cand m-a vazut mi-a spus incantata:

-Vai….Madalina, dar ce frumusica si cocheta esti! Parca ai fi o cuconita din timpurile de demult…Apoi m-a luat in brate si vreme de cateva ore a abandonat toata petrecerea si mi-a povestit doar mie, despre cuconite si rochite si cum era pe vremea lor…

Se pare ca am fost atat de incantata incat am uitat cu totul ca tocmai ce cu cateva zile in urma, o corectasem pe mama in timp ce-mi spusese „fetita”, cerandu-i sa-mi spuna de acum, „fetisoaiă pentu ca sunt mai maie”…Ca sa puteti intelege ar trebui sa stiti ca „fetisoara” insemna de fapt o combinatie intre „fetita ” si „domnisoara”….eram undeva la mijloc….trecusem clar de statutul de „fetita” dar nu ajunsesem inca „domnisoara”…imi mai lipseau doar cativa ani….

Dar in momentul in care a aparut „cuconita” ceea ce era mult peste „fetisoara”, „domnisoara”, „fetita” si toate celelelalte etape prin care trecusem deja sau urma sa trec de acum incolo, celelalte denumiri au devenit total neinteresante si banale iar primei persoane care m-a intrebat cum ma cheama, i-am raspuns raspicat si clar, spre stupefactia tuturor din jur:

-Ma numesc F….Madaina Ecateina Cuconita!