Arhive etichetă: barbat

Trandafirii de serbet…

Motto: Ai ramas in copilaria mea printre fondante, prajituri si trandafiri galbeni din serbet…la fel de dulce, la fel de drag…si atat de departe…

Privesc neincrezatoare o poza a unui barbat grasun si citesc ingrozita cele cateva randuri care deschid articolul „Ciprian A. a fost gasit mort in apartamentul sau din Iasi, in dimineata zilei in care implinea 40 de ani. Dupa primele cercetari s-a ajuns la concluzia ca este vorba despre sinucidere. S-au gasit langa el un flacon gol de medicamente si o sticla goala de alcool.” Desi este al patrulea articol pe care il deschid, refuz sa cred ca este vorba despre el…Nu poate fi Cipri…fratele meu…singurul meu frate…
Era iarna si un frig de-ti ingheta nasul, fericit, vine de la liceu, cu doua bilete in mana…
-Mada, hai la film. A venit „Splendoare in iarba” la Gara si Mugurel l-a rugat pe tat-su sa ne aduca si noua bilete…Hai, vii?
-Pai nu stiu…sa vad ce zice mama…dar vreau, cum sa nu vreau…si acum ma gandesc ce i-o fi venit sa ma duca pe mine la film…o copila in clasa a-III-a care nu iesise pana atunci, singura de doua ori, din granitele cartierului…
Primim acordul, dupa zeci de puneri in vedere si rugaminti si dari de grija pentru „pastrarea si restituirea” in siguranta a odorului… plecam spre film, trecem pe la Mugurel si cu el impreuna ne indreptam spre statia de autobuz care semana cu un miting de amploare…o mare de lume iesita de la trei fabrici din zona, astepta cate un rar autobuz cu geamuri desenate in flori de gheata, care sa-i duca spre casele la fel de inghetate…Atunci mi se parea o normalitate, acum….infiorator, chiar si faptul de a privi cu normalitate degradarea…

Vine un autobuz de care nu reusim nici macar sa ne apropiem, mai vine unul dupa vreo 15 min…Ne tineam strans de mana, amandoi inlemniti de frig si veseli nevoie mare. Intr-un final hotaram ca e mai bine sa ne bagam mainile in buzunar, doar suntem unul langa altul… apare un autobuz, ne strecuram prin multime si ei reusesc sa urce printre primii insa eu raman pe scara autobuzului…Eram rataciti…Dupa vreo doua statii in care a tot trebuit sa ma cobor si sa urc si iarasi sa cobor si sa urc, pentru a face loc oamenilor, am ramas jos si m-am indreptat spre statia care sa ma duca spre casa unde am ajuns chiar daca nu aveam bani de bilet…

A fost singura data cand am fost „la film” sau mai bine spus am avut intentia de a merge catre un film…cu Cipri…se asternuse o tacere peste incident, tacere ce fusese precedata de teorii si reprosuri ale mamei…Mersul la film, ca dealtfel oriunde in alta parte, cu Ciprian devenise tabu, nici unul dintre noi nu mai indraznea sa abordeze subiectul asa ca toata baza se mai punea, si asta la 2-3 ani distanta, doar in a-l trimite sa ma caute prin cartier cand dupa-amiezile de vara se transformau in seara si eu nu mai apaream prin casa…
Cuminte sI ascultator pleca in cautarea mea cautare ce de cele mai multe ori, se sfarsea cu o reusita…

-Iar m-ai gasit!
Zambea cu toata fata si imi psunea mai mereu…
-M-am luat dupa mirosul de Chanel…tu m-ai adus spre tine, nu te-am gasit eu…si astepta reactia mea exploziva razand cu toata gura…
-Du-te si spune mamei ca nu m-ai gasit, mai stau oleaca….
-Hai mai Mada, iar o sa zica ca nu te-am cautat…
-EI si ce! De ce ai plecat sa ma cauti? Nu puteai sa spui ca ai teme de facut? Si de cele mai multe ori trebuia sa ma apuce de mana ca sa ma duca precum un mic fugar, inapoi acasa…Era atat de zelos in a-si duce la indeplinire sarcina incat nu-mi dadea drumul nici cand urcam scarile…
-Lasa-ma mai, ca vin, da-mi drumul…
-Nu, hai, ca te stiu eu pe tine, mereu ma pacalesti…hai, ca deja ne-a vazut pe geam, Mamiticu…hai urca…
-Te urasc! Daca nu ai fi tu, nu ar avea cine sa vina sa-mi strice plimbarea. Abia astept sa pleci in vacanta, poate la anul nu mai vii! Si rastindu-ma la el incercam sa ma smulg din stransoarea lui, dar niciodata nu reuseam….
-Ba am sa vin ca sa te gasesc in continuare! Nu te mai smunci ca te invinetesti si iar ai sa spui ca e din cauza mea…stai cuminte ca nu-ti dau drumul pana in casa. De frica sa nu-i scap, nici in timp ce intram pe usa nu-mi dadea drumul…
-Am gasit-o si v-am adus-o, comoara e intreaga si acasa…spunea mai mereu dupa ce incuia si usa in urma mea…De obicei ii dadeam vreo cateva coate, pe infundate, doar de ciuda, lovituri la care imi raspundea cu un zambet satisfacut si-mi spune mai mult soptit…
-Eu te gasesc mereu…am eu tehnica mea…
-Ih! De nu ai mai veni la anul! Am sa vorbesc cu Mamiticu sa nu te mai primeasca!
-Degeaba…aici am stat toi anii de liceu, doar nu o sa ma mute acum in ultimul an…rautacioaso! Si pleca spre camera lui in pasi de dans…Ma trata ca pe o copila, fiind mai mare cu sase ani, vedea cu totul altfel lucrurile desi nici el nu era inca un adult…

Parca il vad in fata ochilor, un baitandru inaltut, nu foarte slabut si frumusel, cuminte chiar rusinos, foarte ascultator si bun la invatatura, isi gasise linistea si fericirea in familia noastra pentru ca in a lui era tratat destul de rece…poate doar bunica ce-l mai intelegea… Cand se sfarsea anul scolar pleca spre casa, intotdeauna plangand si dura vreo cateva zile pana isi termina de facut bagajul…jucam carti si remi si table si sah, pana noaptea tarziu…nu se mai indura sa se culce…De cele mai multe ori, ma lua in brate, adormita si ma ducea spre camera mea…ma baga in pat si ma invelea iar eu dimineata ma trezeam buimaca si nedumerita intrebandu-ma de ce m-am culcat imbracata…

Cand mama a terminat de scris cartea s-a dus cu ea la Bucuresti si cand a revenit mi-a adus fondante, un kilogram intreg, parca le vad in ochi…colorate si dulci…am mancat una sau doua iar restul, stand de vorba, le-a mancat el, pana i s-a facut rau…apoi razand ii spunea mamei
-Abia astept sa plec in armata ca sa-mi trimiteti prajituri! O cutie plina cu prajituri! Sa fie toata numai a mea! Si sa veniti in vizita la mine…cum v-ati dus la domnul, cu o valiza plina cu dulciuri…si cu trandafiri din serbet ca aceia pe care trebuia sa-i puneti pe tortul vecinei si vi i-am mancat cu Mada…
-Nu stiu cum reusiti dar numai prostii faceti impreuna, ne dojenea mama aducandu-si aminte de isprava noastra…isprava ce i-a dat o gramada de bataie de cap si a fortat-o sa o minta pe vecina a carei tort ramase fara trandafiri…ar fi facut altii dar in acea vreme laptele praf era o raritate…

Cand a termiant liceul, a plecat lasand o multime de lucruri neluate, voia sa se mai intoarca dupa ele….dar nu a mai venit….pana la imormantarea lui Bubu…apoi inca o data, intr-o vara…si…atat…

R.I.P. Cipri…

Aikaterine

ianuarie 2013

Reclame

Cescuta de ceai…

Intr-o zi, mama mea era plecata si tatal meu trebuia sa aiba grija de mine.
Aveam poate 2 sau 2 ani si jumatate.
Primisem cadou de curand un set de „cescute de ceai” si erau jucariile mele favorite.
Tata era in sufragerie si citea ziarele de seara cand eu i-am adus o cescuta de „ceai”, care de fapt era doar apa.
Dupa cateva cesti de „ceai” si multe laude pentru un ceai asa de bun, mama s-a intors acasa.
Tata, foarte mandru de mine, i-a spus sa astepte si ea in sufragerie sa ma vada pe mine cum ii aduc lui o ceasca de „ceai”, pentru ca eram „atat de draguta!”
Mama a asteptat si bineinteles ca eu am aparut in sufragerie cu inca o cescuta de „ceai” pentru tata, iar ea l-a privit cum o bea toata.

Apoi i-a spus (cum doar o mama poate sti…):
„Te-ai gandit oare ca singurul loc unde ea poate sa ajunga sa ia apa este toaleta?”

Si ca o completare…stiti care este culmea perspicacitatii unui barbat?

Sa-si recunoasca propriul copil de la distanta….