Arhive etichetă: beau cu

Biletul spre Rai…

Ceata si frig, dar nimic nu mai semana cu ziua precedenta…era liniste, imi doream sa am in fata o cafea fierbinte si buna din care se beau cu pofta. Visasem mult in putine ore de somn, eram inca adormita dar destul de constienta ca starea era alta… Invinsesem? Castigasem lupta? Eram inca neincrezatoare, nu-mi venea sa cred, la o adica se pot schimba lucrurile, se poate ca dintr-o mica scanteie sa reaprinda focul…dar linistea interioara nu trada deloc o vecinatate de o scanteie…

Ma spal incet pe fata si ma uit in oglina, sunt eu, nici o schimbare nici o cuta nici un rid in plus, nimic din infatisarea mea nu tradeaza lupta crancena prin care am trecut, zambesc si ma sterg pe fata…”a trecut”…
Imi fac mult dorita cafea…”Of! Ce bine miroase…” O am intrata in sange, nu pot sa renunt la ea cum nu as putea renunta la a iesi imbracate pe strada”…zambesc la gandul acesta care tocmai imi strabatu mintea…Zambind ma indrept spre locul preferat…nimic nu imi dadea inca de banuit ce urma sa se intample…Ma asez linistita, strangand in juru-mi salul de casmir, nu este frig dar infasuratul in sal inseamna o imbratisare…Ma cuibaresc zambitoare si tin ceasca fierbinte in maini si deodata se aude o voce
-Ai omorat! Asa este?
-Nu am vrut…dar nu am avut de ales…
-Nu conteaza ca nu ai vrut! Ai omorat-o si doar atat este important! Esti vinovata!
„Da…sunt vinovata…” Ce o sa mi se intample oare? Si in locul zambetului se instaleaza ingrijorarea.
-Cum ai omorat-o?
-Nu stiu!
-Minti!
-Nu stiu! Jur ca nu stiu! Nu stiu nici macar de unde am avut puterea…
-Lasa, ai sa recunosti in fata Judecatorului!
-Ce simti? Te simti vinovata?
-Greata si indiferenta..Nu….
-Vrei sa pari inconstienta, dar nu esti stii exact ce inseamna aceasta crima!
Zambesc si raspund…
-Stiu ce inseamna…inseamna Liniste…
-Pari ca te bucuri de crima ce ai comis-o?!
-Da! DA! DAAAAAAAA! Da, Inima, ma bucur ca am ucis-o! Ma otravea! Sunt linsitita si am iarasi chef sa traiesc! Sunt din nou eu…Acum astept linistita ca ultimii taciuni sa se stinga definitiv, sa adun zambind, cenusa pentru a o arunca in patru zari…pentru cenusa asta nu am sa cumpar o urna…o sa ramana in gand doar ca o umbra difuza… A fost autoaparare…
-Si totusi cum ai facut-o?
-Nu stiu! Sau poate si-a intins mana peste munti si ape, Sfantul…de m-a ajutat…
-Nu amesteca Sfintii intr-o crima!
-Dar nu e o crima…e o eliberare, e o renastere, e un alt inceput, e Viata…cu toate astea au legatura Sfintii…

 

Am zambit din nou si am sorbit o gura de cafea fierbinte…m-am bucurat ca ninge afara…si gandul m-a rasplatit…mi-a zambit la randu-i…

Aikaterine
7 ianuarie 2013

Reclame