Arhive etichetă: cafea

Biletul spre Rai…

Ceata si frig, dar nimic nu mai semana cu ziua precedenta…era liniste, imi doream sa am in fata o cafea fierbinte si buna din care se beau cu pofta. Visasem mult in putine ore de somn, eram inca adormita dar destul de constienta ca starea era alta… Invinsesem? Castigasem lupta? Eram inca neincrezatoare, nu-mi venea sa cred, la o adica se pot schimba lucrurile, se poate ca dintr-o mica scanteie sa reaprinda focul…dar linistea interioara nu trada deloc o vecinatate de o scanteie…

Ma spal incet pe fata si ma uit in oglina, sunt eu, nici o schimbare nici o cuta nici un rid in plus, nimic din infatisarea mea nu tradeaza lupta crancena prin care am trecut, zambesc si ma sterg pe fata…”a trecut”…
Imi fac mult dorita cafea…”Of! Ce bine miroase…” O am intrata in sange, nu pot sa renunt la ea cum nu as putea renunta la a iesi imbracate pe strada”…zambesc la gandul acesta care tocmai imi strabatu mintea…Zambind ma indrept spre locul preferat…nimic nu imi dadea inca de banuit ce urma sa se intample…Ma asez linistita, strangand in juru-mi salul de casmir, nu este frig dar infasuratul in sal inseamna o imbratisare…Ma cuibaresc zambitoare si tin ceasca fierbinte in maini si deodata se aude o voce
-Ai omorat! Asa este?
-Nu am vrut…dar nu am avut de ales…
-Nu conteaza ca nu ai vrut! Ai omorat-o si doar atat este important! Esti vinovata!
„Da…sunt vinovata…” Ce o sa mi se intample oare? Si in locul zambetului se instaleaza ingrijorarea.
-Cum ai omorat-o?
-Nu stiu!
-Minti!
-Nu stiu! Jur ca nu stiu! Nu stiu nici macar de unde am avut puterea…
-Lasa, ai sa recunosti in fata Judecatorului!
-Ce simti? Te simti vinovata?
-Greata si indiferenta..Nu….
-Vrei sa pari inconstienta, dar nu esti stii exact ce inseamna aceasta crima!
Zambesc si raspund…
-Stiu ce inseamna…inseamna Liniste…
-Pari ca te bucuri de crima ce ai comis-o?!
-Da! DA! DAAAAAAAA! Da, Inima, ma bucur ca am ucis-o! Ma otravea! Sunt linsitita si am iarasi chef sa traiesc! Sunt din nou eu…Acum astept linistita ca ultimii taciuni sa se stinga definitiv, sa adun zambind, cenusa pentru a o arunca in patru zari…pentru cenusa asta nu am sa cumpar o urna…o sa ramana in gand doar ca o umbra difuza… A fost autoaparare…
-Si totusi cum ai facut-o?
-Nu stiu! Sau poate si-a intins mana peste munti si ape, Sfantul…de m-a ajutat…
-Nu amesteca Sfintii intr-o crima!
-Dar nu e o crima…e o eliberare, e o renastere, e un alt inceput, e Viata…cu toate astea au legatura Sfintii…

 

Am zambit din nou si am sorbit o gura de cafea fierbinte…m-am bucurat ca ninge afara…si gandul m-a rasplatit…mi-a zambit la randu-i…

Aikaterine
7 ianuarie 2013

Anunțuri

Asta e pentru noi, fetele…voi ce ati fi facut?

Azi mi-am concediat asistentul.

„Azi mi-am concediat asistentul (secretarul). De ce am facut-o? ….
Era ziua mea. Implineam 37 de ani si, sa zicem, nu ma simteam chiar asa de bine. …
In acea dimineata, cand m-am trezit, am mers la bucatarie sa beau o cafea, asteptandu-ma ca sotul meu sa imi spuna: „La multi ani, iubito!”… Dar nu mi-a zis nici macar buna ziua… (ce dobitoc). Mi-am zis: „Na, asta-i barbatul pe care-l merit…”
Ma gandeam: „Copiii sigur isi vor aminti”, dar cand au coborat la micul dejun, nici unul nu a zis nimic.
Asa ca, am iesit din casa destul de suparata, dar m-am simtit un pic mai bine cand am intrat in birou si asistentul meu mi-a zis: „Buna ziua, sefa. La multi ani!” In sfarsit! Cineva si-a adus aminte…
Am lucrat pana pe la ora doua, cand asistentul meu a intrat la mine in birou spunandu-mi: „Stii, sefa, e o zi superba, si cum e ziua ta, am putea merge sa mancam impreuna… doar tu si eu…”
Am acceptat si am mers intr-un loc destul de intim. Ne-am simtit foarte bine, am ras, ne-am amuzat copios si cand sa ne-ntoarcem, propuse: „Cum ne-am simtit atat de bine azi, mai bine nu mai mergem la birou. Hai mai bine la mine in apartament.. sa bem ceva” „Bine!”, am zis… si am mers la el acasa.
In timp ce serveam un Martini, imi spuse: „Daca nu te deranjeaza, o sa merg pana in camera la mine sa ma imbrac mai comod…” „Bine, cum doresti”, i-am spus.
Dupa aproximativ 5 minute, iesi din camera cu un tort imens, cu 37 de lumanarele, urmat de sotul, fiii, prietenii mei, si toti colegii de la birou, cantandu-mi: „Multi ani traiasca… multi ani traiasca…”
Si acolo eram eu: goala, fara sutien, fara chilotei, intinsa pe canapeaua din sufragerie, asteptandu-l pe dobitocul asta!
Ei… si l-am concediat. Asa ceva nu se face!!!…

Despre „coltul fetelor”

Aici m-am gandit sa ne „intalnim” noi fetele, la o cafea „cu prelungire”, unde sa ne spunem ce reteta buna de prajitura am mai facut(daca am facut….) sa cerem un sfat despre o problema care ne terorizeaza pur si simplu, sa ne spunem ce cosmetice, haine, incaltari, produse de spalat, curatat, lenjerii si perdele, anticonceptionale, tratamente si leacuri babesti, sunt mai bune, ce giumbuslucuri au mai facut cei mici de langa noi…(prin cei mici se intelege ca ma refer la copii si la barbati….)
Asadar, va astept sa comentam si sa facem schimb de pareri si impresii despre una-alta.
A…si pentru ca accesul barbatilor nu poate fi restrictionat, le permitem sa ne viziteze…dar atat! Orice comentariu venit din partea lor va fi ori sters ori mutat la sectiunea „coltul luptelor de strada virtuala” asta pentru ca nu au voie sa posteze subt nici o forma aici, la coltul nostru!

Ei vor avea coltul lor….Care va fi mai la colt decat al nostru!