Arhive etichetă: CEDO

AJUTOR!

Fratilor, am primit azi un material care m-a lasat cu gura cascata, dar din pacate nu am nici o alta posibilitate de ajutor inafara de a publica materialul.

L-am publicat si la evz, dar acolo prea putine sperante de ajutor…

Omul de fata are nevoie de un avocat pentru o reprezentare la CEDO, nu are acum cu ce-l plati dar vrea sa dea cota parte din ce primeste.

Va rog sa cititi cu atentie povestea, este cutremuratoare si daca cumva stiti sau aveti cum sa-l ajutati, va rog sa o faceti. Are navoie de un avocat care sa lucreze in interiorul UE, si care sa vrea sa-l reprezinte in procedura de corespondenta cu Curtea…e practic pe ultima suta de metri.

Va multumesc pentru timpul acordat! Doamne ajuta!

Povestea noastra

Am dat in folosinta abatorul proaspat construit de noi in luna noiembrie 1995. Taierile le-am inceput spre sfarsitul lunii, angajarile, parte din ele le facusem inca din vara. Pentru ca am angajat someri, am beneficiat de un credit acordat de stat si derulat prin Fortele de munca si bancile partenere. De fapt acest credit ne-a ajutat sa putem incepe.

De cand am deschis si luna decembrie am lucrat fara subventii de la stat(nu am stiut ca se acorda) insa din ianuarie am inceput sa depunem cereri la DGAA(directia agricola) pentru a ni se acorda prima de la stat. Modul in care functionau aceste acordari de subventii era urmatorul:

Din 2 in 2 saptamani primeam control de la DGAA sia nume un inspector, ce venea si intocmea un proces verbal de constatare in care stipula cate animale vii au intrat, cata carne am livrat, cat mai avem pe stoc si in viu si abatorizat. Apoi impreuna cu deocntul justificativ si o cerere din partea firmei, se depuneau la DGAA, iar ei, nu prea stiu pe ce criteriu, ne varsau banii cuveniti in cont.

Deci totul se facea in urma unui control de constatare si in urma unor calcule.

Am primit subventie din ianuarie 1996 pana in iunie 1996, moment in care au inceput sa curga controalele. Intai au aparut cei de la DGFP(directia generala a finantelor), doi inspectori care au venit, au stat o saptamana si au puricat aproape toata situatia financiara a firmei, inca de cand au infiintat-o ai mei(1992). Au plecat si nu au gasit mai nimic, dar inainte de a pleca cu vreo doua zile a venit in control peste ei, directorul lor general si de fata cu noi le-a spus “dati productia unitatii jos pentru ca sa poata iesi un prejudiciu”. Au avut o discutie aprinsa in birou la noi, au plecat, au redactat actul de control pe care noi l-am semnat pentru ca au refuzat sa faca ce le-a cerut directorul lor.

Din pacate, la doua saptamani o alta angajata a DGFP, car enici nu a venit pe la noi, a intocmit un alt act de control prin care stabilea ca societatea nua  desfasurat activitate de productie,c a nu a sacrificat nici un animal si deci a incasat intreaga suma venita ca subventie de la bugetul de stat, degeaba. Am refuzat bineanteles sa semnam actul dar ast anua  contat foarte mult. A fost trimis la DGAA, institutia care de fapt a cerut controlul de la finante, iar directia agricola a intocmit o plangere penala folosind ca dovada actul intocmit in fals de finante. Legea in vigoare, de la acea data prevedea ca in cazul depasirii, prin greseala, a sumelor solicitate ca prima de la bugetul de stat, sa se opereze compensarea cu prima cuvenita in luna urmatoare. Asa s-a procedat peste tot si in toate cazurile. In nici un caz nu se putea pune problema unei infractiuni de ordin penal.

In tot acest timp politistii din sat, stateau in drum si le spuneau oamenilor care noiau sa aduca animale la noi, ca nu mai lucram, sau ca sa vina sa ceara mai repede banii(inainte de programrea ep care o aveau de cand au lasat animalul) pentru ca abatorul se inchide si ca pe sef or sa-l aresteze cat de curand, sau interveneau la clientii pe care-i aveam si fie cu binele fie hartuiti de controale incercau sa-i determine sa nu mai cumpere marfa de la noi. Fara subventie, cu articole defaimatoare care apareau cu regularitate in presa locala, hartuiti de controale, cu aprovizionarea si desfacerea puse in pericol, am incercat sa ne salvam inchiriind un atelier de preparare a carnii. Am fost total naivi pentru ca dupa ce ne-a fost dat acordul verbal ca o sa primim autorizatie pe acel spatiu(cum ar fi fost si normal, pentru ca el pt asa ceva fusese construit cu multi ani in urma si mai mult de atat, functionase o perioada lunga) dupa ce am investit si ultima bruma de bani, am fost refuzati la modul cel mai josnic cu putinta si de DSV(directia sanitar veterinara). In fine, ne ramasesera doar piata Bucurestiului si un sau doi clienti din Bacau, cu asta am supravietuit pana in octombrie cand chemat foarte insistent pentru o declaratie la politia judeteana, tata a fost arestat.

Se prezentase fara avocat si dupa o audiere de cateva minute si o declaratie, a fost retinut. A fost tinut fara sa se schimbe, fara sa se spele, fara mancare in beciurile politiei, 5 zile iar din 9 octombrie pana in decembrie(cand a fost transferat la penitenciar) nu a avut voie nimeni din familie sa i-a legatura cu el, practic a fost rupt total de afacere, familie, exterior. In tot acest timp I s-au luat cateva declaratii iar politistii care il anchetau ajunsesera si la clientul de la Bucuresti sa-l roage sa declare ca nu a  luicrat  niciodata cu noi. Erau disperati pentru ca-l arestasera fara probe si nici prea mari sorti de izbanda in gasirea lor, nu aveau. Este de neanteles totusi cum se face ca judecatorii au prelungit totusi mandatul de retinere si de arestare preventiva…bine, este de neanteles pentru cei care refuza sa creada cam cum se poate intinde caracatita coruptiei si a cumetriilor din tara asta…

In timp ce tata era in detentie, la cateva zile, politistul din sat si cel care ancheta cazul, de la Bacau, au venit la ora 4 si un pic, la sediul abatorului si au aplicat sechestrul pe toate usile fara sa faca un inventar la nimic. Au sigilat biroul unde aveam tot felul de lucruri inclusiv cele destinate protocolului care era foarte des, apoi o camera improvizata unde mai ramaneam peste noapte si in care aveam de la lenjerie intima, mici materiale de constructie(dotari interioare) pentru locuinta de serviciu pe  care intentionam sa o construim in viitorul nu prea indepartat pana la obiecte de valoare pe care le adusesem din apartamentuld e la Bacaui ce ramasese nelocuit(deci foarte expus unor eventuale furturi). Au sigilat toate usile exterioare ale abatorului, in interiorul caruia se afalau camerele frigorifice pline cu carne, recipiente cu mate, pieile, ustensilele cu care lucrau angajatii, toata dotarea…Apoi au aplicat sigiliu pe magaziile de scule, pe cele cu hrana pentru animalele vii existente la acea vreme in curte sila final au pus in vedere paznicului sa nune dea voie nici unui dintre noi sa patrundem in curte. Chiar si in curte se aflau materiale de contructie(caramizi, cherestea, pietris, nisip) cu car eintentionam sa incepem amenajarea unui atelier de preparare a carnii, sa modernizam spatiul de birouri si eventual o mica locuinta de serviciu. Deci, s-a sigilat si nu s-a scris pe o hartie ce au in interior acele cladiri nici ce se afala in curte, s-a lasat totul in paza paznicului, angajat de noi si gata ! Ulterior paznicul a plecat, era si firesc, fiind angajatul nostru si nemaiprimind salariul…Iar dupa ce curtea a ramas nepazita au inceput furturile. Carnea care ramasese in abator, a inceput sa se strice, lumina ne-a fost oprita pentru ca nu a mai platit nimeni factura, camerele frigorifice nu au mai functionat si nu e greu de inteles ce a urmat…Apoi animalele vii de la cele de companie, cele achizitionate in vederea sacrificarii si aflate in stationar pana la cele aflate in microferma ce o incepusem a forma(mai mult de nevoie pt ca ne trezeam cu animale gestante aduse la sacrificat) au murit de foame sau au fost furate. Lucrurile personale au disparut si ele, de fapt au ramas intregi doar constructiile si gardurile pentru ca nici copacii din livada nu i-am mai gasit pe toti.

Pana in decembrie a fost dus o data sau de doua ori la Parchet unde i s-a luat o declaratie si unde o procuroare i-a spus ca poate sa-l “condamne prin prezumtie “…no comment!

In decembrie a iesit rechizitoriul, a fost transferat dupa aceea la penitenciar iar in ianuarie 1997, la aproximativ o luna, a avut primul termen la judecatoria Bacau. Avocatul, desi o muratura, a cerut sa fie eliberat dar in zadar. Era perioada in care se ocupa de caz sora tatei pentru ca eu stateam inca ascunsa cu mama, de frica sa nu ne aresteze si pe noi. In fine, instanta si-a declinat competenta in favoarea Tribunalului Bacau. Am primit termen in luna februrie cand instanta de la Tribunal a refuzat judecarea cauzei pentru ca nu este de competenta lor ci a celor de la Judecatorie. In martie si iunie nu mai stiu ce amanari au fost iar in iulie am inceput sa ma implic eu pentru ca deja vedeam ca se lungeste totul si fara sa se faca nimic. Am schimbat avocatul si am cerut un alt termen instantei pentru ca avocatul sa aibe timp sa studieze cauza. Instanta a refuzat iar avocatul a recuzat-o. In fine, am cerut trimiterea dosartului la Curtea de Apel unde sa se stabileasca unde sa se judece cauza(Judecatorie sau Tribunal). Am primit termen tocmai in septembrie pentru ca incepuse vacanta judecatoreasca. Curtea de Apel a hotarat ca instanta competenta este Tribunalul asa ca in octombrie am primit termen la Tribunal unde avocatul a reusit sa obtina restituirea dosarului la Parchet pentru refacerea urmaririi penale. Dar nu reusise sa obtina la nici una din instante eliberarea tatalui meu. Din octombrie si pana in noiembrie, dosarul a stat la registratura Curtii de Apel, pe motiv ca a fost gresit trimis de registratura Tribunalului. L-au trimis ulterior de la registratura Curtii de Apel inapoi la cea a Tribunalului, de unde a plecat catre Parchetul de pe langa Judecatorie. In luna decembrie, in urma primei audieri la care a fost chemat tata, a fost pus in linertate in regim de urgenta iar in luna august 1998 a primit prima scoatere de subt urmarire penala.

DGAA, nemultumita de rezultatul anchetei a contestat decizia Parchetului de pe langa Judecatoria Bacau si astfel in februarie 1999, ancheta s-a redeschis la Parchetul de pe langa Tribuanlul Bacau si de unde in 2000 a primit o alta scoatere de subt urmarire penala.

In iunie 2001, printr-o avocata de la Iasi, am trimis o plangere cu referire la tot ce ni s-a intamplat, la CEDO. Avocata ar fi trebuit sa expedieze cererea in decurs de jumatate de an de cand a primit-o insa nu a facut-o si astfel in 2004 am primit raspuns de la Curte cum ca cererea noastra a fost declarata inadmisibila pe motiv ca am depasit termenul legal de depunere a ei.

Intre timp, in 2002 dosarul nostru a fost redeschis rpintr-o ordonanta data de Parchetul de pe langa Curtea de Apel. A reanceput ancheta penala, s-a dispus efectuarea unei noi expertize contabile, desi ultima facuta scotea clar in evidenta faptul ca la un randament al procesului de sacrificare, mult peste cel cu care am lucrat noi se comisese o greseala de 3300 ron, suma ce ar fi putut fi compensata fara probleme, cu cea care ni se cuvenea pe prima jumatate a lunii iulie. Pentru ca expertiza nou facuta scose o gogomanie, am cerut asa cum ar fi fost logic si normal sa se efectueze mai intai o expertiza tehnica care sa stabileasca randamentul cu care a functionat unitatea de abatorizare si abia dupa aceea, aplicand randamentul obtinut prin expertiza sa se faca o alta expertiza contabila. Asa ar fi fost corect si in folosul aflarii adevarului, dar p[rocuroarea de caz, a admis efectuarea unei expertize tehnice insa cand a fost nevoie sa aprobe o alta expertiza contabila, a refuzat, altfel ar fi certificat negru pe alb ca nu a existat niciodata vreo centima luata in plus de la bugetul de stat. A preferat sa insereze in pix pe o coala a expertizei ca prejudiciul reiesit din expertiza tehnica este in valoare de 10300 ron. Un alt fals si nonsens care a stat la baza trimiterii dosarului din nou in judecata.

In 2004, la Judecatorie se hotaraste preschimbarea incadrarii judecatoresti a faptelor, prescrierea lor, dar mentinerea obligatiei de a achita la buget suma reiesita din expertiza tehnica si mentinerea masurii de sechestru asigurator. Dupa contestarea deciziei la Trimbunal s-a mentinut hotararea Judecatoriei iar la finele anului am primit tot in urma contestarii, o hotarare definitiva de la Curtea de Apel, ce mentinea hotararea Judecatoriei.

In luna mai 2005 ne-am adresat din nou instantei europene iar acum ne aflam in faza pe care o cunosti.

Anunțuri