Arhive etichetă: ceva

Unde sunteti voi, moldovenii mei?

La Brasov, Maria Ta!  🙂

asfintit

Ce faceti oameni buni? O zi lipsesc si eu…si am mai mutle intrari la Produse traditionale decat aici…Pai se poate stimabililor?!

Ce sa va mai scriu, ce muzica sa va mai pun, ce sa va mai spun…?! De politica nu am chef, la asta se pricepe toata lumea si nimeni….De probleme de logica si bancuri si toate alea…am si uitat…Singurul lucru care a mai ramas e sa mai intram din cand in cand si sa mai scriem care si ce-i trece prin minte….

Apropos! Baf, tu nu mai scrii nimic? Chiar nimic?! O poezie…o povestioara…ceva…orice….Hai te rog….scrie ceva…as vrea sa mai citesc ceva scris de tine….Vrei?

Va pup! O seara supeeeeeer!!!!!!

Barbatul casei!

Sotul tocmai termina de citit „Barbatul casei” o carte care ii invata pe barbati cum sa se impuna in relatia cu sotia. Vine direct la nevasta-sa si proptindu-se in fata ei, zice:
– De acum inainte sa-ti intre in cap ca eu sunt barbatul in casa asta si cuvantul meu e lege!!! Ai inteles??? Asa. Acum vreau sa-mi prepari cina, sa ma servesti, dupa care vreau ceva la desert. Dupa ce mananc, te duci sa-mi pregatesti baia, ca sa ma relaxez. Si dupa baie, ghici cine ma imbraca si imi face freza!!??
Nevasta zice :
– Cei de la pompe funebre !?

Priveste pozitiv viata…

sau….

uitandu-te la negru sa vezi roz!

154464_405677746179533_464055849_n

Acum ceva vreme am fost acuzata ca sunt negativista, ca gandesc in defavoarea mea, ca astfel adun in juru-mi un nor de rele, ca nu vad partea buna a lucurirlor, adica jumatatea plina a paharului, ca ma inconjor permanent de negru…(bine…sa nu intram in detalii de genul…cat de bun e cateodata un negru, la casa omului…)

Pai…m-am gandit ca respectivul, posesorul, baza de la care imi fusese aruncate zecile de sageti sub forma cuvintelor, are totusi dreptate…parca prea eram pesimista si ma asteptam mereu la ceva rau, vesnic in garda, ca nu cumva sa ma prinda nepregatita avalansa de necazuri ce inevitabil se va revarsa peste mine…parca prea interpretam in rau tot ce mi se spunea, prea neancrezatoare si suspicioasa si poate ma inselam, poate el si ceilalti in general imi voiau binele si erau de buna credinta si ceea ce mi se spunea trebuia luat ca atare si daca era ceva de interpretat sa fie macar intr-un registru pozitiv…
Si am inceput sa am incredere…sa privesc pozitiv tot ce ma inconjura in viata…de la exterior la intim, de la general la detaliu…tot a capatat ca prin farmec o „nuanta roz”…mda….in ziua in care in sfarsit iesise Soarele dupa o iarna care macar calendaristic se apropia de sfarsit, zi in care incepusem sa vad roz sa le doresc prietenilor „o zi roz”….ei bine, in acea zi….s-a prapadit mama….centrul intregului meu univers…

„Vin sa ne intalnim cat de curand…” in loc de „m-am plictisit de abureala asta…” raspunsul era „abia astept sa ma ghemuiesc in bratele tale…” pozitiv, nu? Si am ramas cu pozitivitatea si cu asteptatul…

„Ma apuca depresia caci sunt iarasi solo de Paste…e cald si frumos afara”…”nimeni nu este singur de sarbatori, ai sa vezi ca nici tu nu ai sa fii…gandeste pozitiv!” si in loc de „imi bag picioarele in ea de viata ca un rahat!” „abia astept sa ma bucur de soare, sa fac pasca si cozonac si oua rosii impreuna cu mama…” ….mda…..si am facut de Florii….pomana de 8 zile pentru mama…

„Am x ani, nu mai sunt asa de frumoasa cum eram la 20, nu am x, y, z lucruri in viata mea…si nu mai am timp sa le fac, imi vine sa…cand ma gandesc”…”gandeste ca au fost care la x ani cu 38 de kg, dupa ce au pierdut tot, au reconstruit tot…” si in loc de „cand esti langa moarte si ai scapat de ea, e firesc sa-ti doresti sa traiesti”…mda…”impresionant…la urma urmei chair nu e tarziu”…si constat ca sunt preferate, admirate, adulate „femeile de femei” care in goana pentru a „face ceva” pun fara jena inclusiv fundul la bataie, promoveaza falsitatea si vulgarul…si mai mult de atat, 38 de kg nu este un dezavantaj ba dimpotriva!…ih!

Nu mai continui…cred ca rozul totusi nu mi se potriveste…

Aikaterine
2 ianuarie 2012

Sa fii atent la ce-ti doresti…se poate indeplini…

Florile de cires japonez erau pretutindeni pe aleea principala…

Ramase un copac banal, fara puful ingeresc ce-l acoperise cateva zile…”si cat era de frumos…exact ca un indragostit ce rade in soare…” Mereu imi furam privirea de la profesori, lectii si ore pentru a o indrepta catre minunea din fata geamului…ii stiam aproape fiecare miscare a florilor, cate au mai inflorit sau cate s-au scuturat deja…in fiece pauza eram sub el si ma uitam uimita la micile minuni roz sau stateam pur si simplu pe iarba abia incoltita, gandindu-ma la cat de departe sunt de locul unde mi-ar place sa fiu…si la o dragoste ce mi-o doream sa vina in viata mea….

Liceul acela….era dragut…poate ceea ce mi s-ar fi potrivit cel mai bine insa profesorii….oh! profesorii…cu mici exceptii erau adevarate nenorociri…limitati, pe alocuri chiar prosti dea dreptul  inchistati, ramasi de pe timpuri cu o mentalitate invechita, incercau sa te transforme cu dea sila in mici copii ale lor…”nici nu vreau sa-mi mai amintesc de ei macar„…Marea tragedie era ca reuseau in mare parte sa obtina ce-si propuneau, astfel au ajuns in invatamantul primar romanesc, tot felul de lighioane ce nu aveau nici cea mai mica legatura cu „a educa”…

Colegii…de fapt colegele pentru ca aveam doar doi baieti in clasa…bietii de ei…erau dar nu erau…unul a ajuns preot pana la urma iar celalalt s-a diluat prin Franta din cate stiu…in fine, colegele caci ele erau baza…mamaaaa ce viata era pe „bisericuta” noastra…fiind aproape de parcul central din oras, cand nu ne convenea cate ceva, dispaream pur si simplu prin parc…Gasca noastra vesela era cunoscuta in tot liceul…nu eram multe dar „organizate” si in general cu parinti care investeau in buna noastra educatie dar si in buna noastra distractie…eu mai fentam cateodata iesirile pentru ca strangeam bani de carti…treceam cel putin de doua ori pe saptamana prin librarie si aveam prostul obicei sa nu ies niciodata cu mana goala….

Eram toate la varsta indragostitului si a „lecturilor fierbinti”…si cand ne intalneam vesnicele noastre discutii erau despre baieti…

-Mada…mai fata, tu nu vezi cum se uita Marius la tine?

-Si?!

-Haide mai…ti-l ia Iuliana….treaba ta!

-Nu! E prea micut pentru mine…. si radeam cu gura pana la urechi…

Ana se uita la mine incruntata…

-Si ce ai vrea?! Un mos?

-Nu un mos dar unul mai…copt…mai…nu stiu….asta nu-mi spune nimic…nu ma amuza, nu ma impresioneaza, nu ma intereseaza…sa-l ia Iuliana, daca-i trebuie!

-Tu nu esti intreaga la minte! Mie mi la-i dat pe Adi, Mariei pe Vlad, Iuliana ti-l ia pe Marius….si tu nu vrei sa vii la bal pentru ca nu ai pe nimeni! Cine sa te mai inteleaga?!

-Nu vreau un baietandru care sa imi spuna banalitati….ce imi spune el, vad si singura…

-Adica tu ne faci pe noi proaste?! Toate avem prieteni de varsta noastra….

-Haide mai…degeaba insisti…Marius e copilas iar pana la bal mai e un an si ceva….

Radeam nebuna, din orice…eram vesela si iubita, frumoasa si tanara si imi placea sa ma joc…ma jucam teribil…eram de fapt o mica manipulatoare, rea si aroganta si foarte constienta de efectul pe care il am asupra sexului opus…O copila cu prea multa minte… si totusi visatoare…visam ca tineretea mea va fi vesnica…

-Hai sa mergem la Ideal azi!

-Hai ca mergem!

-Ai bani la tine?

-Da…dar nu am prea multi..dar cred ca ne ajung de doua cafele…

– Bine, dupa ultima ora mergem…

-Cred ca azi plecam mai repede, profa de sport lipseste…

-Ce bine…nu am mai fost de mult…

Dupa scoala obisnuiam cateodata sa mergem in centru la un bar destul de select unde barmanul ne cunostea si cand ne vedea intrand stia ca trebuie sa si puna cafeua in cesti…cateodata mai si fumam cate o tigara…

-Ai bricheta la tine?

-Nu!

-Lasa ca cer la bar…si m-am ridicat indreptandu-ma spre bar…

-Cristi, da-mi si mie o bricheta te rog…am venit fara ele…barmanul se uita dupa bricheta pe tejghea iar eu la el cand ma trezesc in fata, pe tejghea, cu o bricheta patratoasa invelita in piele…

-Ti-o ofer eu, pe a mea…daca ma lasi sa stau cu tine la o cafea…

Ridic privirea de pe bricheta si ma uit in directia de unde venise mana fina, cu unghii foarte ingrijite, cu piele netede si bronzata…Privesc in fata, destul de aproape un tanar brunet, cu trasaturi fine, fata ovala, par negru cu o tunsoare retro gen Mircea Eliade in perioada Maitreyi…ochi negri grozav de expresivi…”mamaaaaa ce tip…..” Am incercat sa zic ceva dar…nu ieseau cuvintele din gat…cred ca m-am inrosit ca o sfecla, oricum picioarele imi erau moi…m-am asezat pe unul din scaunele de la bar si ma uitam la bricheta…incercam sa ma adun ca sa spun ceva…”Madalina….ai dat de naiba! Ce sa spun….nici la geografie, cand ma scoate nebuna aia de baba la harta nu am asa emotii….e super…dar e intr-un bar….ce sa fac eu cu un tip agatat intr-un bar?! Astia nu-s de drum lung…si nu vreau sa sufar….Madalina trece timpul…zii ceva…nu ma uit la el pentru ca ar trebui sa spun ceva….ce sa-i spun?! Nu pot sa accept…Cum sa beau cafeaua cu un strain?! Nu! SIGUR NU!!!!” Ridic intr-un final privirea si cand intalnesc ochii aceia frumosi si intrebatori, raspund, luand bricheta in mana…

-Da…

-Da?! Da, ce?

Nu i-am mai raspuns…deja plecam spre masa…L-am auzit venind in urma mea…

-Ai gasit bricheta?

-L-am gasit!

Ana se uita nedumerita cand la unul cand la altul…ajunsese si el in separeul nostru, cu cafeaua in mana si se uita intrebator la randu-i cand la prietena mea, cand la scaune cand la mine…

-Si tu esti….cine?! Intreaba Ana…

-Pai eu sunt bricheta…si rase scurt incercand sa-mi prinda privirea…dar eu…nu vedeam, nu auzeam sau mai bine spus nu intelegeam ce aud…aveam o masinarie in minte,cu zeci de rotite care se invarteau neincetat..”e bine, nu e bine…si ce frumos este…ce fac acum? nu-l vreau….nu unul pe care l-am cunoscut in bar!”

O vad pe Ana ca-i intinde mana

-Eu sunt Loredana dar toti imi spun Ana, ea este Madalina si toti ii spun…

-Cosanzeana o intrerupse el…in timp ce deja intinse mana ca sa o primeasca pe a mea…

-Nu…de fapt imi spun Alba ca Zapada…si schitez un zambet retinut…intinzandu-i o mana moale total dezarmata… „ce naiba fac? e un golanas de bar…dar e al naibii de frumos…”

Ana a ineput sa vorbeasca vrute si nevrute, a inchegat o discutie „despre” si „cum” si „ce”….eu taceam si gandeam…nu se stie ce dar gandeam intens sau mai bine spus incercam sa gandesc limpede si cu cat ma straduiam mai mult cu atat ma pierdeam mai mult…ma inrosisem la fata si devenisem extrem de serioasa…

-Te simti bine? Esti foarte tacuta…ma intreaba deodata el…

-Pai eu asa sunt…mai tacuta….

-Ba nu! Nu esti tacuta chiar deloc si razi din toata fiinta…

M-am uitat crucita la el, pana si Ana se oprise din turuiala ei fara noima…

-Da….?! De unde stii?!

-Te-am vazut in parc acum cateva saptamani….erati mai multe si cu un baiat…radeati si povesteati ceva….tu erai imbracata in piele o fusta scurta si geaca, cu cizme lungi…tu erai sigur!

-Nu…nu cred…

-Da! Eram impreuna cu Marius…veneam de la practica la scoala 18, ai uitat?!

-Poate….”Oooof! Ana….ce gura mare ai!” m-am uitat incruntata la ea…

-Tu erai! Stiu sigur! Am stat pe o banca in apropierea voastra si ti-am auzit vocea…

M-a luat prin surprindere total….„intr-un oras destul de mare in care te poti pierde fara probleme, sa ma gaseasca pe mine in doua locuri si sa ma recunoasca….ce palpitant….dar daca ma urmareste?!”

Ma incrunt la gandul ca as putea fi urmarita si ma uit piezis spre el…nu sesizeaza privirea mea fioroasa si continua discutia cu Ana…Din cand in cand ma mai intreba ba unul ba altul cate ceva…rapsundeam fara tragere de inima si aproape monosilabic…

-Ana…hai sa mergem….e tarziu de acum… si maine avem lucrare la mate…

-Hai sa mai stam…oricum nu avem ce invata la mate acum…

-Cred ca te-am deranjat eu…

-A…nu! Nici sa nu te gandesti!. se grabi Ana sa-l linisteasca…apoi uitandu-se spre mine imi spune incruntandu-se

-Eu mai stau! Daca vrei sa pleci, pleaca…

-Cum sa pleci?! Plec eu…poate mai aveti ceva de vorbit, de ale voastre, oricum am terminat si cafeaua… Si se ridica, isi lua la revedere si pleca pur si simplu, pana sa-mi dau seama ce se intampla, sa reactionez cumva sau sa scot vreun sunet…

-Tu te-ai prostit?! Ce naiba ai?!

-E frumos cu draci! Sunt socata! Lasa-ma sa-mi revin! Tremur ca varga….tu nu m-ai vazut ca nu reuseam sa tin ceasca in mana…nici nu mai beau cafeaua…poate e prea tare, azi a facut-o prea tare, Cristi…

-Eu nu mai inteleg nimic mai Mada! Nu-ti place nici un baiat, razi de ei, iti bati joc de ei, ni-i dai noua, pentru ca tu vrei altceva, apare altceva, frumos de nu se poate si tu…?!

-L-am cunsocut in bar…si nu e bine! numai aia neseriosi stau prin bar la agatat!

-Ai febra! Hai sa mergem ca ma enervezi! Unde vrei sa gasesti un tip, la biserica?!

Am plecat spre casa tacuta si cu gandul la ochii aia negri…o privire care ardea…m-am scufundat pentru o clipa in adancurile acelei priviri vii, calde si cat placut a fost….Tineam strans in mana bucata de piele de caprioara ce invelea bricheta lui…

A doua zi cand sa ies pe poarta scolii, dupa ore, dau peste el…ma astepta sprijinit de masina si cand m-a vazut indreptandu-ma spre el mi-a zambit cu toata gura…

-Buna Madalina! Ce faci?

-Eu…dar ce faci aici?! Bine…fac, bine…abia am termiant orele…

-Nu vrei o cafea?

-Nu….dar dupa ce i-a disparut zambetul mi-am schimbat putin vocea si atitudinea….„la urma urmei…fie ce o fi!” dar putem merge in parc putin…am doua lucrari maine si mai am de invatat pentru teza…

-Da! Hai! Ai sa inveti pentru teza….daca vrei te mai ajut si eu…

-Nu merci….nu am nevoie…trebuie doar sa recapitulez unele lucruri…

Si am plecat pe jos, la pas, spre parc….Am vorbit din una in alta am ajuns sa radem si sa povestim si astfel atmosfera s-a destins cu totul intre noi, iar urmatoarea zi cand m-a asteptat sa ies de la ore, eram deja ca vechi prieteni….Mergeam prin parcuri..in Parcul Trandafirilor imi placea mai mult pentru ca era mai mic si vesnic statea o florareasa care de cum ne vedea venea spre noi, stia ca are „vanzare” Avea doar trandafiri….si mereu se aproviziona cu trandafiri galbeni, asteptandu-ne…..Ne plimbam mult prin judet…sambata mereu ieseam impreuna dar niciodata nu am mers in vreo discoteca…radeam ca discoteca e pentru „tarani”…citeam impreuna aceeasi carte si dupa ce terminam discutam…El era mai pesimist si mereu trist desi glumet si spiritual…Prietenia noastra evolua frumos, comunicam mult, ajunsesem sa stim fiecare miscare pe care o face celalalt, ne spuneam tot, ne simteam perfect, ne transmiteam starile pe care le aveam fara sa fim unul langa altul… Am petrecut sarbatorile de iarna impreuna apoi la banchetul de final am fost impreuna…si la concertul lui Haddaway, din Bucuresti am fost tot impreuna….am stat cu Ana si prietenul ei in caminul de la Stefan Gheorghiu unde in miez de noapte am inceput sa tip ca nebuna ca sunt gandaci…stateam pe varfuri in mijlocul patului si tipam cat ma tinea gura ca eu nu mai stau o secunda…

-Plec in gara si iau trenul daca nu ma iei de aici!!!! Sunt 5 feluri de gandaci…daca imi intra vreunul pe nas ori in urechi….ia-ma de aici! te rog!

-Mada…am baut scumpete, stai putin…stai, linisteste-te! Taci un pic, m-ai speriat…dormeam…Mada, stai un pic…si ma privi buimac de somn…

-Nu mai stau aici nici o secunda! Iau taxiul si plec! Gata! Si deja ma imbracam….

-Hai ca mergem, ma bagi in belele…doar stiai ca sunt gandaci, ti-am spus si eu si Ana si Adi….eu asa am trait cat am facut facultatea in Bucuresti si nu am murit! Copil rasfatat ce esti!

-Nu mai stau nici o secunda…si un „te rog” cu privirea aia, mai putini decibeli cu boticul bosumflat, a rezolvat problema….Ne-am refugiat in masina unde am dormit neintoarsa…Dimineata ma simteam de parca ma calcase trenul dar stiam sigur ca nu am fost atinsa de nici un gandac…

Si ne-am intors la Bacau… in toamna aia, de ziua mea…intr-un decor romantic, pe o muzica veche si senzuala…

Stiam ca nu va sta in Romania…nu mi-a ascuns niciodata acest lucru cum nu mi-a ascuns nici faptul ca ar ramane daca eu vreau ceva de durata….numai ca eu eram speriata de tineretea mea si mai stiam ca acolo, departe il asteapta o promisiune facuta, un cuvant dat de multa vreme, o obligatie… Nu stiam cand o sa se intample si nici ca o sa doara ingrozitor de tare…sufocant de tare…M-au ajutat Ana si celelalte prietene, sa pot trece, partial macar cu toate ca…. nu stiu ce sa spun…nici macar acum, la atatia ani…

Desi plecasem din liceu, m-am intors in curte pe vremea ciresilor japonezi infloriti…am stat pe iarba proaspat incoltita, ca pe timpuri, gandindu-ma la dragostea care a venit si a plecat din viata mea…si cat de mult poate ca am gresit respectand promisiunea pe care mi-am facut-o, de a nu spune „RAMAI cu mine”

R.I.P. Toni!

Buna ziulica

Am ajuns intr-un internet cafe caci ma apucase in dor nebun de voi…

Sper ca sunteti bine toti ca planuiti vacante mai aproape sau mai departe de plaiurile mioritice insa indiferent de ce aveti in plan va doresc numai bine!

Ocupata cu traiul meu „eco” si cu inca ceva treburi in plus am neglijat cu totul latura politica ce se pare ca a rezervat o adevarata surpriza celor ce credeau ca in ziua de azi se intampla mai greu anumite lucruri…in fine…Romania cu surprizele ei care mai de care mai neplacute! Norocul meu este ca mi-am luat de multa vreme gandul de la ceva pozitiv petrecut in tara asta.

Va pup pe toti si va iubesc din tot sufletul!

De ce??

by Threedots…

pentru Dayan

…conform definitiei de dictionar terorismul este folosirea deliberata si sistematica a unor mijloace violente de natura sa provoace teama si neincredere, panica si nesiguranta, ignorand orice norme umanitare, in vederea… si aici, eu personal, ma opresc penrtru ca nu inteleg… in vederea a ce?…

…dictionarul spune in vederea atingerii unui scop politic… nu cred, nu pot sa cred si nu are pentru mine nici cel mai mic sens… nici un scop politic (sau religios) nu poate justifica terorismul… nimic nu poate justifica terorismul, indiferent ca se produce pe scara larga cu zeci de morti si sute de raniti sau cu cateva victime… pentru mine terorismul nu se poate explica… poate doar psihologia sau psihiatria sa incerce sa dea un raspuns cat de cat apropiat de realitate, pentru ca actele de terorism sunt actele unor dezechilibrati, unor dezaxati notorii…

… nici un om normal nu poate ajunge sa creada ca prin acte de terorism va obtine ceva… trebuie sa fii nebun sa crezi asta iar eu pe nebuni nu-i inteleg… nu poti sa vrei ceva si sa speri ca prin acte de terorism vei obtine acel ceva… nici un guvern, sau tara civilizata nu poate accepta santajul impus de terorism… de ce?… simplu, pentru ca atunci toata lumea va fi un amalgam de atentate… pentru ca daca s-ar crea un precedent, orice nebun cu o arma, care nu e multumit de ceva din viata lui, ia cativa ostatici, sau omoara in jur cativa oameni, ca sa i se dea ce vrea, sa i se indeplineasca pretentiile…

…nici o religie din lume, sau cel putin atat cat ma pricep eu la religie, nu poate justifica terorismul… nu poti sa crezi intr-o putere divina (pentru cei care cred) si care la un moment dat te va judeca si in acelasi timp sa omori cu sange rece in numele aceleiasi divinitati…

… terorsimul doar aparent se desfasoara contra unei minoritati, sau grupari, sau etnii… in realitate terorismul, indiferent de forma lui, ca e de grup sau individual, se desfasoara contra umanitatii, in general si este purtat de dezaxati…

… in Franta la Toulouse au fost omorati zilele trecute 4 oameni, din care 3 copilasi, in fata colegiului evreiesc… este cumplit… este cumplit pentru familii, este cumplit pentru prieteni, cunoscuti, si comunitate in general… dar acelasi om a omorat cu acelasi sange rece inainte trei soldati… este la fel de cumplit si nu i-a omorat pe motive de etnie… i-a omorat pe motive de nebunie, din cauza ca respectivul era dezaxat… dupa uciderea a trei parasutisti, despre care se pomeneste mai putin, el a mers la scoala evreiasca din cauza lipsei unei noi tinte militare, a declarat miercuri ministrul de Interne francez „El a spus ca a vrut luni sa omoare un alt militar si pentru ca nu a gasit nici unul, si-a indreptat mania asupra colegiului, asupra acestei şcoli evreiesti, asupra acestor copii masacrati”… nebunul era in cautare de tinte, pentru el conta doar sa omoare si daca n-a gasit ce a cautat, a omorat ce-a gasit… si nebunul terorist a vrut sa traga un semnal… l-a tras…

… macelul terorist din Norvegia nu a ales pe baza de etnie… un alt dezaxat, la fel ca cel din Franta, spune ca a vrut sa traga un semnal de alarma… si l-a tras, omorand peste 70 de oameni in majoritate tineri…

…explozia de la metroul din Madrid a lasat in urma un morman de morti si de raniti… spuneti-mi si mie cum a ales explozia pe baza de etnie ?… la fel cea de la metroul din Moscova… la fel cele din Londra… la fel cele provocate de nationalistii irlandezi, sau de basci, sau de brigazile rosii, sau de ultranationalistii extremisti germani, sau atentatele din Africa… la fel masacrul de la liceul Columbine, sau alte colegii din SUA, sau masacrul de la scoala Politehnica din Montreal, unde victime au fost in principal copii si tineri…

…la fel omorarea de catre soldatul american a 17 civili afgani, din care 9 copii…

…ce semnale au vrut sa traga toti nebunii astia?… ce rezultate benefice pentru omenire, politice sau religioase, au vrut sa obtina toti acestia, cu sutele si miile de victime?…

…nimic… lacrimi, sange, durere…

… si vorbim aici de terorismul individual, sau de grup mai mic… putem extinde terorismul si la scara unor natiuni cu regimuri totalitare, unde se manifesta contra populatiei indiferent de varsta, sex sau religie… este tot o forma de terorism unde victimele se numara cu miile…

…evident ca durerea este cu atat mai mare cu cat victimele fac parte din familia ta, din neamul tau, din poporul tau, dar asta se rasfrange asupra tuturor celor afectati de terorism…

…terorismul nu este o forma de manifestare, sau de lupta politica sau religioasa, dusa impotriva unui guvern, sau popor, sau etnii, sau religii… terorismul este limita inferioara, la care poate ajunge o fiinta „umana” spalata pe creier de alti dezaxati… terorismul este atacul nebuniei asupra omenirii in general…

Ungureanu, replică la Ponta: „Nu pot face lucruri imposibile, ca schimbarea Robertei Anastase”

Autor:  Departamentul Politic

Guvernul are nevoie de opoziţie în Parlament şi doreşte să asigure un dialog cu reprezentanţii acesteia, dar nu poate rezolva lucruri imposibile într-o democraţie atent reglată constituţional, precum schimbarea Robertei Anastase de la conducerea Camerei Deputaţilor, a declarat premierul Ungureanu, în replică la solicitările recente ale liderilor USL.

În ceea ce priveşte implicarea premierului într-o chestiune care ţine strict de Parlament, eu nu zâmbesc şi nu merg mai departe cu sarcasmul. Nu cred că se poate întâmpla aşa ceva într-o democraţie care este atent reglată constituţional, cum este democraţia noastră. Nu am nicio oprelişte de dialog, am nevoie de opoziţie în Parlament, pentru că am nevoie de un termen critic de raportare la politicile pe care acest Guvern le face”, a spus Ungureanu la TVR.

 

Întrebat ce anume este el dispus să facă în aşa fel încât opoziţia să se prezinte în Parlament, premierul a răspuns că în niciun caz lucruri imposibile, precum schimbarea Robertei Anastase.

„În niciun caz lucruri imposibile, cum ar fi schimbarea doamnei Roberta Anastase din fruntea Camerei Deputaţilor. Aceasta în care domnul Ponta garantează schimbarea Constituţiei în momentul în care se va putea. Dar eu nu cred că se poate aşa ceva. Cum se amestecă un Executiv în afacerile Legislativului? Aştept să îmi arate felul în care poate să facă un Executiv asta. Sunt convins că preşedintele Ponta ştie că este o chestiune imposibilă aici. Ceea ce se poate face este un dialog continuu cu opoziţia pe teme de interes transpartinic”, a adăugat Ungureanu.

Întrebat dacă va avea consultări cu opoziţia în această săptămână, şeful Guvernului a arătat că nu exclude acest lucru, dar că încă se poartă discuţii în acest sens.

Biroul Permanent al PDL a discutat despre o invitaţie pe care premierul Mihai Răzvan Ungureanu o va trimite partidelor din opoziţie cu scopul organizării unei întâlniri, la care să participe şi preşedintele PDL, Emil Boc, a declarat, miercurea trecută, liderul deputaţilor PDL, Mircea Toader.

Vineri, premierul Ungureanu a declarat că este de datoria sa să discute cu opoziţia pentru revenirea acesteia în Parlament, iar un astfel de dialog va avea loc în această săptămână, în condiţiile în care vor urma proiecte legislative importante care au nevoie de dezbatere

Preşedintele PC, Daniel Constantin, a declarat, vineri, că, dacă premierul Mihai Răzvan Ungureanu va invita la o discuţie partidele de opoziţie, PC este deschis la dialog şi eventual va participa, însă nu ştie dacă aduce ceva constructiv.

Şi preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat, joi, că nu refuză un eventual dialog cu premierul Ungureanu pe tema detensionării situaţiei din Parlament, dacă premierul va adresa o invitaţie în acest sens, el precizând că deplânge întârzierea cu care acesta ar avea loc.

EVZ.ro

Din perlele elevilor…

Stefan cel Mare si Vrâncioaia
Este vorba despre o femeie vãdanã care avea sapte feciori si atunci când torcea pe prispã s-a oprit un cãlãret si a spus eu sunt Stefan turci neau învins. Si noi iam învins pe turci fiindcã peunul la omorât cu sabia adicã la tãiat la gât si atunci Stefan cel Mare sa dus cu calul la el si-a spus ia uite cum îi curge sânge si au venit ceililanti colegi de-ai lui si-a zis si ei ia uite cum îi curge sânge. Atunci Stefan cel Mare a plecat si calul era plin numai de spumã si sa întors la castel si Stefan era rãnit la mânã cãlare pe cal si Stefan a ciocãnit în poartã si a spus eu sunt Mamã dãmi drumul sã intru fincã sunt rãnit la mânã. Dar dãschideti poarta nu vezi cã turci ne conjor bine am sãt dau drumu ce binimi pare fincã si calul îngheatã de frig si pânã la urmã ia dat drumu.
Conditiile care au favorizat centralizarea statului francez
Centralizarea înseamnã ceva care nu lasã pe altul în pace. Conditiile care au favorizat statului Franceze sunt : regele Filip al II-lea care a domnit între ani 843 si 987. Filip al IV-lea cãruia i se mai spunea Filip cel Frumos. Filip al II-lea a purtat multe rãzboaie cu turci. Filip al II-lea a întemeiat capitala la Paris cã pânã atunci nu era deloc. Dupã moartea lui Filip al II-lea a fost domnia lui Filip al IV-lea care a fãcut tot ca Filip al II-lea

La Belle Epoque…cap 1 din „romanii din alt veac”

          

http://www.youtube.com/watch?v=pTZRZRWIiQM&feature=related

Am incercat sa gasesc ceva despre Romania acelor vremuri, mi-as fi dorit sa va scriu un paragraf despre caleasca ce strabatea cu tropote regulate, stradutele pavate cu piatra, despre cuconite imbracate in catifea, matase  si dantele, ascunzandu-si cu delicatete fata subt palarii cu boruri mari si umbrelute dantelate, despre domni distinsi si dichisiti, in costume de casmir croite dupa ultima moda a Parisului…

               Dar stiam ca ati citit si voi, ca si mine de altfel in literatura si atunci am hotarat sa va indemn doar sa priviti imaginile si sa le lasati pe ele sa va conduca incet si bland in visul La Belle Epoque….