Arhive etichetă: de mana

Cand te doare dorul…

550318_10151207844956268_1844464469_n

 

M-am trezit speriata si am inceput sa o caut disperanta prin casa, prin curte, pana la fostul WC al angajatilor, imbracata doar in camasuta de noapte, tipand cat ma tinea gura

– Mama, mamaaa, mama unde esti?

Plangeam tremurand ca nu o gasesc nicaieri…Nu era in canapeaua din sufragerie, nici in bucatarie, cafeaua nu era facuta, pe banca de sub salcam nu avea cum sa fie pentru ca era inca frig afara, in bucataria de vara… nu era nicaieri…
Dumnezeule, unde ai plecat, mami? Unde poti sa fii? M-am uitat pe geam, in camera lor, si nu am vazut-o…apoi am deschis usa…si era in pat, langa tata…Dormea linistita tinandu-l de mana…nici nu se cunostea ca s-ar fi simtit rau… Am inchis incetisor usa, cu lacrimi in ochi si ingenuchiata, i-am multumit lui Dumnezeu ca era bine…

-Ce mi-o fi venit sa sar asa? Ce m-o fi apucat sa o caut prin toata casa si toata curtea? Mi-am sarit din minti….Ma duc sa ma bag in pat, mai stau putin, doar e duminica si m-a luat un frig….de nu as raci…

-Mada, hai sa stam de vorba, hai trezeste-te…vreau sa vorbim despre modelul pentru fata aia de masa…hai…simt nevoia sa vorbim…

-Vin acum mama…am avut un vis ciudat si m-am mai trezit odata mai dimineata….cum te simti?

-Bine, cred ca am trecut de criza…dar ma simt inca slabita

-Ce ma bucur….arati si mult mai bine…hai sa vorbim…esti frumoasa…

-Haide mai, fii serioasa….ce prostii sunt astea?

-Esti mama mea si esti frumoasa si eu te iubesc tare, am pupat-o si mangaiat-o pe par asa cum faceam des, destul de des dar poate ca nu suficient de des…acum degeaba regret…

Ne-am petrecut dimineata vorbind despre una alta, apoi am mers in bucataria de vara unde am asternut pe paturi cuverturi…era prima zi din martie in care vremea a fost destul de calda pentru ca sa putem sta acolo…Mama copia, dupa cum avea obiceiul, o „reteta intersanta” dintr-o revista…”sarmalute asortate, fierte in dovleac”…a ramas inceputa… marti a plecat…

Si am cautat-o, si am strigat-o si m-am uitat degeaba in pat, langa tata…

Trandafirii de serbet…

Motto: Ai ramas in copilaria mea printre fondante, prajituri si trandafiri galbeni din serbet…la fel de dulce, la fel de drag…si atat de departe…

Privesc neincrezatoare o poza a unui barbat grasun si citesc ingrozita cele cateva randuri care deschid articolul „Ciprian A. a fost gasit mort in apartamentul sau din Iasi, in dimineata zilei in care implinea 40 de ani. Dupa primele cercetari s-a ajuns la concluzia ca este vorba despre sinucidere. S-au gasit langa el un flacon gol de medicamente si o sticla goala de alcool.” Desi este al patrulea articol pe care il deschid, refuz sa cred ca este vorba despre el…Nu poate fi Cipri…fratele meu…singurul meu frate…
Era iarna si un frig de-ti ingheta nasul, fericit, vine de la liceu, cu doua bilete in mana…
-Mada, hai la film. A venit „Splendoare in iarba” la Gara si Mugurel l-a rugat pe tat-su sa ne aduca si noua bilete…Hai, vii?
-Pai nu stiu…sa vad ce zice mama…dar vreau, cum sa nu vreau…si acum ma gandesc ce i-o fi venit sa ma duca pe mine la film…o copila in clasa a-III-a care nu iesise pana atunci, singura de doua ori, din granitele cartierului…
Primim acordul, dupa zeci de puneri in vedere si rugaminti si dari de grija pentru „pastrarea si restituirea” in siguranta a odorului… plecam spre film, trecem pe la Mugurel si cu el impreuna ne indreptam spre statia de autobuz care semana cu un miting de amploare…o mare de lume iesita de la trei fabrici din zona, astepta cate un rar autobuz cu geamuri desenate in flori de gheata, care sa-i duca spre casele la fel de inghetate…Atunci mi se parea o normalitate, acum….infiorator, chiar si faptul de a privi cu normalitate degradarea…

Vine un autobuz de care nu reusim nici macar sa ne apropiem, mai vine unul dupa vreo 15 min…Ne tineam strans de mana, amandoi inlemniti de frig si veseli nevoie mare. Intr-un final hotaram ca e mai bine sa ne bagam mainile in buzunar, doar suntem unul langa altul… apare un autobuz, ne strecuram prin multime si ei reusesc sa urce printre primii insa eu raman pe scara autobuzului…Eram rataciti…Dupa vreo doua statii in care a tot trebuit sa ma cobor si sa urc si iarasi sa cobor si sa urc, pentru a face loc oamenilor, am ramas jos si m-am indreptat spre statia care sa ma duca spre casa unde am ajuns chiar daca nu aveam bani de bilet…

A fost singura data cand am fost „la film” sau mai bine spus am avut intentia de a merge catre un film…cu Cipri…se asternuse o tacere peste incident, tacere ce fusese precedata de teorii si reprosuri ale mamei…Mersul la film, ca dealtfel oriunde in alta parte, cu Ciprian devenise tabu, nici unul dintre noi nu mai indraznea sa abordeze subiectul asa ca toata baza se mai punea, si asta la 2-3 ani distanta, doar in a-l trimite sa ma caute prin cartier cand dupa-amiezile de vara se transformau in seara si eu nu mai apaream prin casa…
Cuminte sI ascultator pleca in cautarea mea cautare ce de cele mai multe ori, se sfarsea cu o reusita…

-Iar m-ai gasit!
Zambea cu toata fata si imi psunea mai mereu…
-M-am luat dupa mirosul de Chanel…tu m-ai adus spre tine, nu te-am gasit eu…si astepta reactia mea exploziva razand cu toata gura…
-Du-te si spune mamei ca nu m-ai gasit, mai stau oleaca….
-Hai mai Mada, iar o sa zica ca nu te-am cautat…
-EI si ce! De ce ai plecat sa ma cauti? Nu puteai sa spui ca ai teme de facut? Si de cele mai multe ori trebuia sa ma apuce de mana ca sa ma duca precum un mic fugar, inapoi acasa…Era atat de zelos in a-si duce la indeplinire sarcina incat nu-mi dadea drumul nici cand urcam scarile…
-Lasa-ma mai, ca vin, da-mi drumul…
-Nu, hai, ca te stiu eu pe tine, mereu ma pacalesti…hai, ca deja ne-a vazut pe geam, Mamiticu…hai urca…
-Te urasc! Daca nu ai fi tu, nu ar avea cine sa vina sa-mi strice plimbarea. Abia astept sa pleci in vacanta, poate la anul nu mai vii! Si rastindu-ma la el incercam sa ma smulg din stransoarea lui, dar niciodata nu reuseam….
-Ba am sa vin ca sa te gasesc in continuare! Nu te mai smunci ca te invinetesti si iar ai sa spui ca e din cauza mea…stai cuminte ca nu-ti dau drumul pana in casa. De frica sa nu-i scap, nici in timp ce intram pe usa nu-mi dadea drumul…
-Am gasit-o si v-am adus-o, comoara e intreaga si acasa…spunea mai mereu dupa ce incuia si usa in urma mea…De obicei ii dadeam vreo cateva coate, pe infundate, doar de ciuda, lovituri la care imi raspundea cu un zambet satisfacut si-mi spune mai mult soptit…
-Eu te gasesc mereu…am eu tehnica mea…
-Ih! De nu ai mai veni la anul! Am sa vorbesc cu Mamiticu sa nu te mai primeasca!
-Degeaba…aici am stat toi anii de liceu, doar nu o sa ma mute acum in ultimul an…rautacioaso! Si pleca spre camera lui in pasi de dans…Ma trata ca pe o copila, fiind mai mare cu sase ani, vedea cu totul altfel lucrurile desi nici el nu era inca un adult…

Parca il vad in fata ochilor, un baitandru inaltut, nu foarte slabut si frumusel, cuminte chiar rusinos, foarte ascultator si bun la invatatura, isi gasise linistea si fericirea in familia noastra pentru ca in a lui era tratat destul de rece…poate doar bunica ce-l mai intelegea… Cand se sfarsea anul scolar pleca spre casa, intotdeauna plangand si dura vreo cateva zile pana isi termina de facut bagajul…jucam carti si remi si table si sah, pana noaptea tarziu…nu se mai indura sa se culce…De cele mai multe ori, ma lua in brate, adormita si ma ducea spre camera mea…ma baga in pat si ma invelea iar eu dimineata ma trezeam buimaca si nedumerita intrebandu-ma de ce m-am culcat imbracata…

Cand mama a terminat de scris cartea s-a dus cu ea la Bucuresti si cand a revenit mi-a adus fondante, un kilogram intreg, parca le vad in ochi…colorate si dulci…am mancat una sau doua iar restul, stand de vorba, le-a mancat el, pana i s-a facut rau…apoi razand ii spunea mamei
-Abia astept sa plec in armata ca sa-mi trimiteti prajituri! O cutie plina cu prajituri! Sa fie toata numai a mea! Si sa veniti in vizita la mine…cum v-ati dus la domnul, cu o valiza plina cu dulciuri…si cu trandafiri din serbet ca aceia pe care trebuia sa-i puneti pe tortul vecinei si vi i-am mancat cu Mada…
-Nu stiu cum reusiti dar numai prostii faceti impreuna, ne dojenea mama aducandu-si aminte de isprava noastra…isprava ce i-a dat o gramada de bataie de cap si a fortat-o sa o minta pe vecina a carei tort ramase fara trandafiri…ar fi facut altii dar in acea vreme laptele praf era o raritate…

Cand a termiant liceul, a plecat lasand o multime de lucruri neluate, voia sa se mai intoarca dupa ele….dar nu a mai venit….pana la imormantarea lui Bubu…apoi inca o data, intr-o vara…si…atat…

R.I.P. Cipri…

Aikaterine

ianuarie 2013

Cescuta de cobalt…

6184758_1_94x72_cescuta-amsel-fagara

O dupa-amiaza linistita si alba cu crengi nemiscate de vant si zapada moale in razele soarelui…O dupa -amiaza ce vine dupa o dimineata matinala, matinala tare, chiar de pe la primele ore, m-a facut sa-mi doresc acum o cafea…da…o cafea fierbinte cu a carei miros sa ma satur pana ce ma hotarasc sa beau din ea…o cafea care sa imprastie in casa mirosul placut care mai nou, se amesteca si cu cel de tigara…le urasc de fapt, dar astept cu nerabdare sa-si faca efectul…lasitate…

Scot cana de cafea, o cana verde, „copilul” canilor „mama si tata”, iau borcanul de cafea si constat ca nu am suficienta pana pot sa ma duc sa-mi cumpar alta si renunt la a bea o cafea ca de obicei si ma reorientez spre o cescuta mica, de cafea…”chiar imi e dor sa beau o mini cafea…ca un rasfat…intr-o cescuta mica cu farfurioara asezate pe un mileu brodat de mana si dantelat, pe masa rotunda imbracata in matase cu volane…dar…ce rost mai are…” si totusi…

Ma indrept spre dulapurile cu farfurii bune, portelanuri de Bohemia, cristaluri, vase de sticla pe care le adun cu inversunare si pasiune si pe care le folosesc doar la sarbatori, ma uit la cestile pictate manual… mi se par cam mari…apoi imi aluneca privirea spre cescutele de cobalt ce stateau stinghere intr-un colt intunecat al dulapului…Involuntar imi revine in minte povestea lor…trista lor poveste…

– Mada, am vazut un set de cobalt…frumos tare si scump, scump…
– Unde mami, la dna Ocheana?
– Da, sa te duci si tu sa-l vezi, e lucrat in totalitate manual si pictat finut cu aur…e o raritate…si cobaltul e de calitate…e vechi… are doua cescute cu farfurioare, zaharnita, vas pentru caimac, cafetiera mica si o tavita, toate de cobalt si mici cat pentru doua cafele…sunt minunate…as vrea sa le cumpar dar nu stiu cum o sa ne descurcam cu banii…
-Ma duc sa le vad! Hai impreuna…hai sa mergem…m-ai facut curioasa tare…
M-am imbracat repede, mama s-a incaltat si am iesit val vartej amandoua…ne grabeam spre consignatie aproape uitand sa respiram…
-Buna ziua, m-am intors, am venit si cu Madalina, i-am spus acasa despre setul de cobalt pe care mi l-ati aratat si a insistat sa vina si ea sa-l vada…
-Buna ziua, Madalina…. ce faci Madalina? Vad ca esti imbracata cu ia de la mine….ce domnisoara frumoasa te-ai facut…nu ai mai trecut de multa vreme pe la mine…
-Nu am avut timp…scoala, lectii, teme, lectura asuplimentara, culegeri de mate…pregatire…anul care vine am examen si trebuie sa fiu pregatita…
-Doamne, cat de repede mai trece vremea….parca ieri era in carucior o mogaldeata alba toata in dantele si volane, cu ochii ca doi carbuni…se uita deja la mama care zambea amintindu-si de mititica ce am fost…
-Trec anii domana…trec repede si pana sa ne dam seama noi imbatranim si ei cresc…
-Da…sa va arat setul? E de la o doamna profesoara foarte invarsta, e singura si cred ca are nevoie de bani…sotul i-a murit de multi ani, ea e din Moldova sau Rusia…oricum vorbeste greu romaneste si acum…e singura, nu are copii, doar niste nepoti ai sotului dar sunt pe la Iasi…daca vreti sa-l cumparati ar fi bine, sta la noi de vreo cateva luni, nici nu stiu cum se face de nu l-ati vazut pana acum….ati mai cumparat carti aduse de ea…de obicei le duce la anticariat dar mai aduce si pe aici…
Si in sporovaiala fara final a vanzatoarei, cunostinta veche, apare pe tejghea un superb set de cobalt…tin minte ca am ramas ca la cinema uitandu-ma la el… Pe vremea aceea se mai putea negocia pretul cu vanzatorul adica lasai o oferta la consignatie, vanzatoarea il transmitea celui care il punea in vanzare, de fapt, si astfel daca respectivul era deacord, puteai obtine un pret mai bun…sau oricum mai mic decat cel cerut initial….Mama se uita la mine iar eu ma uitam la ea, as fi vrut sa-l ating dar parca nu indrazneam…apoi am luat in mana vasul de caimac…o miniatura superba…
-Mami…hai sa-l luam….te rog…e…e atat de finut…hai te rog sa il luam….
-Bine dar pretul e mare Mada….si…stii ca pana la salariu mai este ceva vreme….
-Renunt la cadoul de ziua mea, nu-mi mai trebuie nimic! Il luam si in septembrie nu mai vreau nici tort macar… si m-am uitat la mama cu „privirea nimicitoare”…aveam eu o privire pe care o foloseam foarte constienta, de cate ori aveam nevoie de mai mult, decat cuvinte…
Dupa cateva momente de cumpana o aud pe mama
-Bine fie, dar o sa trebuiasca sa faci ceva in plus…iti spun in drum spre casa…
-Bine! Fac orice! Imi sclipeau ochii de fericire, as fi facut orice imi cerea…orice…si chiar am facut… Dar hai sa dam atat cat a cerut doamna…poate are nevoie de bani pentru medicamente sau altceva…daca e singura….
-Da, o sa dam atat cat a cerut….. si scoate din portmoneu banii in timp ce vanzatoarea impacheteaza pretiosul set, dandu-ne detalii in continuare…
-E pictat cu aur , si am inteles ca e facut manual tot, e din primele portelanuri facute la fabrica…s.a.m.d…. bine, unele informatii erau eronate dar nu mai conta, setul era o minunatie oricum…

M-am trezit din amintirea dulce a cumpararii lui si imediat gandul m-a dus catre…

Era iarna si frig, frig tare…ne mutam in pragul sarbatorilor de iarna, mama nu a rezistat si a trebuit sa ma duc eu cu tata…Impachetasem totul mai dinainte acum doar caram lucrurile…nu simteam nimic, eram cumva cu simturile paralizate, umblam intr-o flaneluta subtire, cu maneci trei sferturi…si ma agitam in toate partile…cei care ne asigurau transportul au disparut vreo jumatate de ora fara sa stiu unde sunt…Au aparut la un moment cu niste salam si paine, am inteles ca le era foame si nu am mai zis nimic..ba l-am trimis pe unul dintre ei sa cumpere vin si cu un termoplonjor scos de prin bagaje, le-am facut vin fiert…ca sa se mai incalzeasca…

Acasa am aflat de de fapt pretul salamului lor a fost o parte din setul meu de cobalt…dragul meu set de cobalt…au ramas doar cescutele cu farfurii, tava si capacul de la mica zaharnita… Atunci am inteles ca nu conteaza cum te porti…cei care vor sa-ti faca rau, iti fac oricum…pentru ca sunt prost plecati in viata si in lume…

Am umplut mica cescuta cu zeama fierbinte si aromata…m-am indreptat spre dormitor, am pus-o pe masa de matase si m-am uitat in gol spre un tablou de la strabunica….mi-am dat seama ca traiesc intr-o casa pustie de viata, ticsita de lucruri care odinioara aveau o valoare, insemnau ceva…acum sunt doar niste lucruri…eventual amintiri cu care nu am reusit inca sa ma impac…

Aikaterine
ianuarie 2013

Cum decurg întâlnirile cu femei din diferite colţuri ale lumii

 

dedicatie, de la Threedots pentru Baf si Dayan….

 

FEMEIA DIN ROMANIA:

Prima intalnire: O saruti de noapte buna.
A doua intalnire: Reusesti sa te arunci asupra ei si se lasa cu mozoleala.
A treia intalnire: Faceti sex, dar numai cand vrea ea si numai in pozitia misionarului.

FEMEIA DIN IRLANDA:
Prima intalnire: Va imbatati amandoi ca porcii si faceti sex.
A doua intalnire: Va imbatati amandoi ca porcii si faceti sex.
Aniversarea de 20 de ani: Va imbatati amandoi ca porcii si faceti sex.

FEMEIA DIN ITALIA:
Prima intalnire: O duci la teatru si la un restaurant scump.
A doua intalnire: Ii intalnesti parintii iar mama ei pregateste spaghete.
A cincea aniversare: Deja aveti 5 copii si urati gandul de a mai face sex impreuna.
A sasea aniversare: Iti gasesti o amanta.

FEMEIA DIN CHINA :
Prima intalnire: O duci la un restaurant scump si nimic nu se intampla.
A doua intalnire: O duci la un restaurant scump si nimic nu se intampla.
A treia intalnire: Nu aveti o a treia intalnire, deja stii ca nu se va intampla nimic.

FEMEIA DIN INDIA :
Prima intalnire: Ii intalnesti parintii.
A doua intalnire: Stabilirea nuntii.
A treia intalnire: Noaptea nuntii.

FEMEIA MULATRA:
Prima intalnire: O duci la un restaurant cu adevarat scump.
A doua intalnire: O duci pe ea si pe prietenele ei la un restaurant cu adevarat scump.
A treia intalnire: Ii platesti chiria.
A zecea intalnire: Este insarcinata cu altcineva.

FEMEIA DIN MEXIC:
Prima intalnire: O duci la restaurant, va imbatati cu tequila si faceti sex pe bancheta din spate a masinii.
A doua intalnire: Este insarcinata.
A treia intalnire: Ea se muta la tine. Peste o saptamana mama ei, tatal ei, cele doua surori ale ei, fratele ei, toti copii lor, bunica ei, iubitul surorii ei si cei trei copii ai lui se muta la tine si supravietuiesc cu fasole si orez tot restul vietii tale, in casa ta, care era frumoasa si confortabila, dar care acum arata ca un hotel jegos, de mana a paispea.

FEMEIA EVREICA:
Prima intalnire: Trebuie sa-ti cheltuiesti toti banii ca sa o impresionezi.
A doua intalnire: Iei un imprumut ca sa-ti pastrezi imaginea.
A treia intalnire: Tu esti falit, ea gaseste pe cineva mai bogat.

FEMEIA DIN ARABIA :
Prima intalnire: Mama, tata, frati, surori, verisori, matusi, unchi, prieteni si intreaga comunitate araba afla de intalnire.
A doua intalnire: Esti mort.
Nu exista a treia intalnire!!!