Arhive etichetă: decat

Un pic de Moliere…

Am cautat disperata acest gram de Cultura… nu l-am gasit decat aici si asa dar…va rog, din suflet, uitati-va daca aveti timp, incepand cu minutul 28:28…nu o sa va para rau…

http://www.tvrplus.ro/editie-garantat-100-75383

Anunțuri

Revizorul

Povestire dupa un fapt real petrecut intr-un mic orasel al Romaniei socialiste…

Intr-o dupa-amiaza de toamna in care ploaia, umezeala si frigul creau o stare de proasta dispozitie, in farmacia spitalului, cinci farmaciste misunau in mare viteza incercand sa puna totul in ordine, inainte de sfarsitul zilei de munca.
Se adunasera prea multe de facut si colac peste pupaza, mai aveau pe cap de aproape o saptamana si un pardalnic de revizor ce le vrafuia toate dosarele…In ziua cu pricina, domn revizor nu aparuse inca si bucuroase de pauza neasteptata, se grabeau nevoie mare sa inchida farmacia, indreptandu-se care incotro spre copiii ce abia incepusera scoala, conserve, muraturi, curatenii si alte ocupatii de acest gen.
Cand mai avea sa fie doar o jumatate de ora pana la plecare, una dintre ele zareste pe geamul dinspre drum, venind agale, usor impleticit, cu fata rosie usor zbarlita, cu siroaie de ploaie scurgandu-i-se de pe perciunii lati si grosi, intinsi pana pe barba; pe nimeni altul decat domn revizor Baraboi!

-Fetelooooor! Vine! N-am scapat! Zbiara aproape isterizata, farmacista…Eu plec sa stiti! Am acasa zacusca de pus in borcane, barbatul imi e bolnav, copilul trebuie sa plece acusi la facultate….nu am timp…stau eu in alta zi…

-Pleaca draga, ii raspunse fara nuanta doamna Jifca, sefa lor, o evreica superba, la vreo 40 de ani, eleganta si draguta ce sucea mintile tuturor… bineanteles ca si pe ale  lui domn revizor, asa cum banuiau colegele de serviciu…Parca prea se uita lung la ea si trecea cu vedearea unele greseli ce deveneau deodata din grave, minore, aproape insignifiante…

Farmacista grabita, isi dezbraca halatul si din doi pasi ajunse la cuier, imbraca pardesiul, lua din mers geanta si intersectandu-se cum domn revizor iesi val vartej din farmacie.

-Buuuna ziua domna…damna…dooona Ji..ca! Saluta cu limba impleticita, uitandu-se gales si ambetat spre sefa care dezgustata de situatie il privea cu jale…

-Buna ziua domnule revizor!
O alta farmacista incercand sa se strecoare cat mai subtil, pleca pur si simplu, salutand in fuga pe toata lumea… Celelalte doua ramase pe post de paznici, prietene fiind cu Jifca, se uitau uimite la revizorul ce se tolani cu toata maretia pe un scaun barand cumva iesirea sefei din farmacie.
Se inchega o conversatie cumva ciudata, timp in care revizorul ii facea semne sefei, sa plece impreuna…Biata femeie isi gasi cu greu calmul si continua dicutia ignorand „invitatiile discrete” dar grozav de insistente… Pentru ca ramase fara un raspuns si pentru ca dragostea-i navalnica nu-i dadea deloc pace isi indrepta privirea piezisa spre celelalte doua colege ale Jifcai, sperand ca ele se vor simti in plus si vor pleca… Cand isi dadu intr-un final seama ca erau doar sperante desarte, scoase din geanta o sticla de vin, goala pe jumatate si cu strangere de inima, ceru patru pahare pe care le umplu doar pe jumatate…restul de vin il puse inapoi in geanta, sperand ca o sa-l bea impreuna cu tinta amorului sau, intr-un mult visat tete-a-tete…
Dupa ce a umplut paharele cu vin si le-a insiruit pe marginea biroului s-a uitat la una dintre farmaciste(o doamna in adevaratul sens al cuvantui) si cu un elan iesit din strafundul sufletului mistuit de amor, dublat de un gest larg facut cu mana, ii striga, cu o dictie perfecta:
-Aaaaarde-o Aglae!
Socate de invitatie, cele trei farmaciste se uitara una la alta fara sa scoata vreun cuvant sau sa schiteze un gest, surpriza le fu atat de mare incat le mutise, apoi printr-o privire incarcata de inteles au cazut de comun acord sa ignore incidentul.
Cum nici una dintre ele nu s-a atins de vin, domnul a baut singur toate paharele in timp ce nu o slabea din ochi pe sefa, ce privea pe geam, ganditoare, abatuta si disperata, cum ploua afara…
Dupa incidentul cu pricina, linistea se lasa mai apasatoare, cele doua farmaciste se sfatuiau mai mult prin semne, dar fara sa ajunga totusi la un acord, sa-l cheme pe sotul Jifcai, „de la etaj”(domnul Laib era tehnician dentar si lucra la un etaj mai sus, in policlinica).
In tot acest timp revizorul o sorbea din ochi pe Jifca iar ea statea nemiscata, pierduta in ganduri si cu privirea fixata iremediabil in copacii de pe marginea drumului…
Si totusi, in toata acea liniste mormantala, domn revizor fremata, dadea marunt din buze si murmura ceva…se cunostea clar ca gandeste! Procesul lui de gandire semana cu o lupta apriga intre dorinta si ratiune iar produsul nu se lasa mult asteptat…Intr-un moment in care probabil simti ca nu mai poate rezista tentatiei de a afla adevarul si a-si linisti gandurile o intreaba printre dinti pe Jifca:
-Ai lăţăi?
In urmatoarele secunde linistea ingheta pur si simplu, farmacistele inchisera ochii asteptand-o pe Jifca(pe care o cunosteau ca fiind destul de temperamentala) sa reactioneze…Nu mica le fu mira cand deschizand intr-un final ochii sa o vada pe sefa cu fata cea mai pamantie pe care o avusese pana atunci, cu privirea trimitand miliopane de fulgere dar cu glasul c el mai angelic, raspunzand candid:
-Nu…
Plescaind fericit din buze, revizorul zambi cu inteles, felicitandu-se in gand pentru alegerea fantastica pe care o facuse exploda intr-o invitatie…
-Hai zâ mergim la….la…chebi! Si uitandu-se si spre celelalte doua continua…Haidiţ şâ voi daţâ-vă dracu di curvi!
Momentul fu de-a dreptul decisiv pentru una dintre farmaciste ce pleca val vartej dupa domnul Laib, sa-l aduca la parter.

-Buna seara doamnelor, intra in farmacie, semet si mandru, sotul sefei. Aceasta se lumina la fata si cu siguranta acela a fost unul din momentele in care si-a indragit dublu sotul… Haide draga, mergem acasa? Continua uitandu-se fix catre revizor…Si domnul?!
-Pai domnul cred ca vrea sa plece, pare obosit, ii raspunse Jifca grabita,
-Sa-l  conducem apoi pana la hotel…
Revizorul Baraboi se uita crucit cand la unul cand la altul fara sa scoata vreun sunet  si intr-un final se ridica si tinandu-se strans de bratul domnului Laib iesi impleticindu-se.

In masina, probabil de la caldura, adormi bustean iar sotii Laib se vazura nevoiti sa-l duca acasa la ei…L-ar fi lasat la hotel dar nu stiau la care si mai comod li s-a parut asa…
Acasa pentru ca domn revizor nu-si astamparase inca „setea” a inceput sa bea din nou si cu sotul Jifcai… care la un anumit moment a atipit destul de ametit. Cand s-a trezit s-a uitat lung la revizorul cazut si el „la datorie”, pe canapea si a inceput sa strige la copil:
-Ionut, Ionuuuuuute, cine-i domnul?
Baiatul, abia trezit din somn, se uita naucit la tatal sau si-i raspunse:
-Pai…domnul e revizorul mamei…ai baut cu el aseara…
Domnul Laib privi incruntat la baiat apoi la revizor si-i raspunse raspicat:
-Da-l afara!

Problema 18

Traversarea raului

 

Gospodariile lui Stan si Marin se afala chiar la marginea satului, chiar dincolo de rau. Sunt singurele case din acel loc. Si cu toate ca de multi ani locuiesc in vecinatate, intre familiile lor s-au statornicit relatii cam ciudate. Barbatii sunt prieteni buni, dar sotiile lor nu se pot  suferi. In fiecare familie exista cate un baietel si acesti copii, deasemenea, nu se inteleg intre ei. Cand vremea este frumoasa si raul linistit, femeile si copiii cauta sa nu se intalneasca, dar cand vin ploile primaverii si apa raului se umfla, acoperind podetul treburile se cam incurca. Mai ales dimineata, cand barbatii si femeile se grabesc sa mearga la lucru, iar baietii la scoala. Si asta pentru ca n-au decat o barca de doua locuri cu care sa traverseze raul. Barbatilor le place sa mearga impreuna, dar au grija sa nu-si lase nevestele singure pe mal si nici copiii, caci cine stie ce cearta ar mai izbucni. Apoi, de vaslit pot numai cei varstnici, copiii fiind inca prea slabi pt asemenea efort. Cu timpul, Stan si Marin au gasit o metoda de a trece raul, fara sa lase loc la incurcaturi si fireste, cu un numar minim de traversari.

Dumneavoastra stiti cum procedeaza ei?

Problema de logica

                     Initial am vrut sa va ofer o singura problema pe zi…dar vad ca voi sunteti, cu adevarat buni! Nu poate decat sa ma bucure acest fapt…dar sa ma si oblige in a va oferi mai mult…sau a va cere mai mult….?  Aici am sa astept o rezolvare logica… 🙂

                    Asadar astazi am sa va postez inca una sau chiar doua probleme…

                        Spor la treaba!