Arhive etichetă: dimineata

Sexul si varsta…

Un adolescent îşi întreabă bunicul:
– Tataie, ce este dragostea?
– Păi…la 20 de ani, DMS
La 40 de ani, DMS
La 60 de ani, DMS
La 80 de ani, DMS…
– Bine tataie…da’ ce înseamnă DMS??
– La 20 de ani….Dimineata, la Miezul zilei şi Seara.
La 40 de ani…Duminică, Marţi şi Sâmbătă
La 60 de ani…în Decembrie, Martie şi în Septembrie.
– Şi la 80 de ani?
– La 80 de ani…Dorinţele Mele Secrete.

Reclame

Lumina din viata mea…

 

84a646c67889ec2161420642788495bc Un frig de-ti ingheta nasul, de maini si de picioare nici nu mai putea fi vorba sa le simti…
„Mami…mamiii…am temrinat tema la mate, mi-au inghetat mainile…”
„Doar ti-am spus sa vii in bucatarie…aici macar pot sa fac un pic de caldura cu aragazul. Hai iubita, acusi termin si eu si mergem in pat…Hai, vino si tu aici cu mine…”
M-am asezat pe patutul ingust din bucatarie… „Dumnezeule…grozav mai era patutul acela…ne „certam” sa stam pe el cand venea vorba de asezat la masa ori de facut ceva, ori de scris, desenat…”
Mama…ia-ma si pe mine la Bucuresti, data asta…hai, te rog….Vreau sa vad si eu avioanele si aeroportul…”
„Nu se poate….doar stii…e mult tare de asteptat si tu esti inca mica…poate cand ai sa mai cresti, doar tata o sa mai vina si sa fie vara, imi e frica sa nu racesti….stiu ca iti e dor de el…si mie imi este, dar poate de data asta o sa stea mai mult acasa…da?”
„Bine mami…da…dar veniti cu avionul sau cu trenul?”
„Pai inca nu stiu…sa vedem cat intarzie cursa Tarom si cum avem legaturi, cat de obosit e tata…”
„Poate veniti cu avionul….sa vin la aeroport aici si sa va astept…as putea veni cu Bubu…nu?”
„Ba da…cum sa nu! Veniti amandoi aici”
„De ar ninge mami….abia astept sa ninga, sa pot sa ies cu patinele…acum un an a fost putina gheata…”
Mama terminase deja desenele ce urma sa-l duca in urmatoarea zi…
„Hai! Hai in patut! Hai ca am inghetat si eu…Azi e marti? Da….maine avem apa calda…Maine facem o baita buna si punem pernele electrice in pat, ca sa ne incalzim…”
„Da…mama…cred ca mai am sampon pana vine tata…tu mai ai in al tau?”
„Ma descurc eu….lasa asta…sa ai tu, ca ai perisorul lung si stii ca se incurca mereu…Hai, hai sa mergem ca acusi se ia lumina”
„Hai, hai sa mergem…”
„E randul tau sa faci patul in seara asta…”
„Nu vreau….fa-l tu mami…”ma pisiceam in speranta ca pot obtine o amanare…sau o derogare definitiva…
„Nu, eu l-am facut dimineata…si aseara, in locul tau…” si ma privi cu seriozitate…”Dumnezeule mami…iubita mea, a fost in alta viata…ieri…”
M-am apucat fara nici o tragere de inima sa dau cuvertura deoparte, sa asez pernele, sa scot cele doua plapume din lada recamierului, sa le intind…Ne-am bagat intr-un final in pat, m-am cuibarit in bratele calde ale mamei si razand i-am spus…
„Hai, facem 1,2,3?”…era un fel de ritual vesel, de fiece seara…
„Da….hai….” si razand amandoua incepem sa numaram

„1”
„2”
„3”
„si”…ridicam picioarele simultan iar cand le lasam pe pat, plapumele de pe noi intrau si sub picioare, se forma astfel un fel de strat protector, ca o cizma in care noi ne incalzeam mult mai repede…

Urmatoarea zi, „ziua cu apa calda”, pe seara era o adevarata agitatie prin casa…masina de spalat hodorogea in baie, mama trebaluia prin casa iar eu imi faceam inca temele. Numai bine, pana terminam eu, mama deja avea baia facuta si o pregatea si pe a mea… intotdeauna se spala prima pentru ca pana ce ajung eu in pat, sa-mi incalzeasca locul…”Si era atat de bine…mami….eram copil si ma simteam copil…iti multumesc pentru asta…

In saptamana ce urma trebuia sa vina tata din Africa de Sud si in casa era o vanzoleala strasnica…Mamiticu si mama pregateau mancarea …numai ce-i placea tatei, salata de vinete cu maioneza (le conserva cu grija de toamna…era o adevarata teorie cu ele…) chisca….o aventura intrega insemna procurarea matelor groase de porc pe care le curata cu grija mare, le spala in zeci de ape pana obtinea intestine transparente…salata de boeuf….fara mazare si multe alte mofturi culinare…Bubu se ocupa de vinul natural…facea drumuri la Neamt sau la Podul Turcului, la o cunostinta pe care o platea cu bani si cu tigari si cafea… Era o agitatie de nedescris in jurul sosirii lui…de fapt nu puteau nici unul dintre ei sa uite „cat de slab a venit bietul de el, din primul lui voiaj… nu-l mai cunostea nimeni…si negru si slab…” se vaita Mamiticu in timp ce facea una alta prin bucatarie…Mama facea intotdeauna prajiturile, nelipsitul cozonac cu mac si bineinteles tortul…pai era sarbatoare in toata regula iar tata…rasfatatul…Si merita pentru ca mereu i-a respectat pe socrii lui si i-a ajutat si s-a lipit de ei exact ca un copil…i-a ascultat si a fost un sot bun pentru mama…

In ziua sosirii lui, mama cu Mamiticu au plecat spre Bucuresti inca de pe la miezul noptii iar eu am ramas cu Bubu acasa…Ma simteam tare bine cu el…tinea locul tatalui meu, era bunic…un bunic fantastic…imi repara papusile pe care le schilodeam din curizitate, le punea parul inapoi cu un cui infierbantat in foc, le facea hainute cand ramaneau dezbracate in frigul iernii….”Of! Doamne….bun bunic am mai avut…bunicul perfect….” 
Cat am stat la scoala in acea zi nu am putut sa fiu atenta la nici o ora…invatatoarea si apoi profesoarele stiau fara sa le spuna cineva cand trebuie sa vina tata, stiau din momentul in care ma vedeau total absenta…

Am ajuns acasa unde Bubu mi-a spus ca vor veni, au sunat sa-i asteptam la aeroport….
„Uraaaaa! Mergem la aeroport! Mergem la aeroport!” Ma zbantuiam ca iesita din minti de bucurie….
„Bubu….dar merg incaltata cu patinele….a nins si e si gheata…ma lasi?”
„Da cum sa nu Cuconita….Mergi cum vrei tu…O sa plecam pe la patru fara cinci ca sa ajungem numai bine….ce rost are sa asteptam acolo, in frig…”
Din 10 in 10 minute ma uitam la ceas…si cred ca si el,  la fel insa mie mi se parea tare calm…Pe la patru fara zece, deja imbracata si incaltata m-am prezentat in fata lui…
„Hai sa mergem! Eu nu mai stau….nu mai am rabdare….si apoi pot sa ma dau cu patinele pe acolo pana vine avionul…stii e aleea aia…se mai duc copii acolo….hai Bubule….haaaaaaaai….te rog…”
„Bine mai copchil….m-ai ametit de cap….Hai….dar sa nu racesti ca am discutii cu mama-ta si o sa vina iar tanti Avadanei sa-ti faca injectii…”
La amintirea injectiilor pe care le facusem de fapt pe la trei ani dar inca nu trecusem peste „trauma” si nu renuntasem nici la”protest”, adica la lipsa de salut pentru vecina care mi le facuse…m-am mai linistit putin….in sensul ca m-am asezat pe un scaun spunand imbufnata…
„Eu sunt gata de zece minute si daca mai stau in casa la caldura, imbracata si apoi ies afara, chiar am sa racesc….mai bine, hai sa mergem….”
Privindu-ma cu intelegere, zambind, isi puse cizmele si haina…
„Hai….iesi tu prima, ca sa incui eu….”

Am zburat pana la aeroport….de fapt pana aproape de aeroport pentru ca prevazator cum era, bunicul meu, „mesterise” ceasul…adica il fixase cu jumatate de ora mai putin pentru a ma impiedica sa stau in frig, asteptand, zeci de minute….Singura problema a fost ca de asta a uitat si el….in asa fel incat ne-am intalnit pe drum cu cei mult asteptati….
Printre lumea de pe drum, la ora la care, iarna, se ingana ziua cu noaptea, am trecut val vartej pe langa tata, ignorandu-l total si m-am aruncat direct in bratele mamei…
„Ti-au inghetat mainile in manusi, mami….da-mi mie sa te ajut la bagaj….A….”si ca printr-un miracol, mi-am adus aminte de tata, dar fara sa ma dezlipesc de mama…” dar tata…??? Tata…unde este?!”

Te iubesc mami…lumina din viata mea….Astazi, in loc de tort….Domnul sa te odihneasca in pace ! Si….iarta-ma!”

Aikaterine
24 octombrie 2012

J’aime l’amour…

Imag004

O duminica seara , de vara intre dealurile Neamtului, o explozie de stele, o liniste superba, un loc de care te simti legat cu toata fiinta, o luna ce iti aminteste de cat de fericit si indragostit poti fi cateodata…

Priveam in gol, visand la o alta seara in care „as putea fi”…”daca ar fi”…si „as putea face”…sub aceleasi raze calde ale lunii…

„Mada, Maaaada….nu mi-ai vazut cheile de la masina? Ce naiba am facut cu ele ca nu le gasesc nicaieri….?!”

Dupa o intruziune atat de brutala a prezentului in dulcele meu vis din viitor, fac o grimasa si plec fara nici o tragere de inima in perpetua cautare… a ceva….doar e greu sa fii si dezordonat si batran si uituc…numai de nu as ajunge si eu asa…” dar ma opresc din gand si realizez ca nici eu nu sunt foarte ordonata, „da, dar macar am o ordine in dezordinea mea…” nici prea tanara nu mai sunt, „si totusi e o diferenta de 14 ani intre noi…” iara memoria…” pai toate prin cate am trecut au ros binisor din memoria-mi sclipitoare….”

Cautam disperate cheile, prin toate locurile posibile…in zadar…deja incepeau sa apara gandurile paranoice..

„Sa vezi, o sa mi le gaseasca tiganasul asta, de langa, o sa-mi fure masina si o sa-mi ceara despagubire…Sunt un om mort! Fara masina, ce fac eu?” Ma uitam nedumerita la ea si incercam sa ma abtin din ras…mi-am muscat limba zdravan, m-am intors cu spatele si am pornit iarasi in cautare…

„Si totusi, cand ai umblat ultima data cu ele? Unde erai?…De dimineata doar tu nu ai mai umblat in masina…?”

„Nu! Pai…am venit…si …”

„Si? Pe unde ai intrat in casa? Ce mai aveai in mana?”

„Aveam tigarile si cheile si cafeaua…”

„Si ai venit direct in casa?”

„Pai nu…le-am lasat pe treapta la casa si m-am dus sa dau apa la vaca pentru ca tu ai stat la calculator si putin ti-a pasat de ea!”

„Bine! Doar stii ca eu sunt paralela cu zootehnia….Si te-ai intors, le-ai luat…si ai venit in bucatarie…”

„Da!”

„Le-ai luat sigur pe toate?”

„Da!”

M-am indreptat spre fata micii casute unde se afla trepta cu pricina si am inceput sa caut prin iarba…nu se vedea mai nimic…o lanterna ma ajuta fara prea mult spor…Apoi imi aduc aminte de naravul proaspat capatat, probabil odata cu varsta, al Craitei…mda…cu siguranta ea e autorul…dar unde le-o fi carat?

Deja venise langa mine si cauta sa-mi apuce mainile cu gurita…”Stai locului hoato! Ai declansat isteria….Unde le-ai dus?” Cateluca se uita la mine cu ochisorii sclipitori, vii si inteligenti, nedumerita de miscarea haotica si aparent fara nici un rost, a noastra…se agita si ea, la fel de aiuritor pe langa noi…

La un moment dat imi aduc aminte ca le-am vazut ca din intampalre pe ea si pe cealalta, jucandu-se de zor sub tufa de bujor care isi scuturase de multa vreme rozul intens si placut mirositor al florilor…Statea parasita langa tufa de trandafir pentru dulceata, ce-si intindea fara speranta, delicatele vlastare in cautarea unui fir de care sa se agate pentru a…trai…

In lumina lunii si a stelelor, acel minuscul colt de curte in care se inghesuiau, doi butuci de vie si cateva flori napastuite parea vrajit…de o frumusete si o tihna ce te chemau…

Pai de ce ai lasat cheile la indemana catelului? Daca nu-mi aminteam de joaca lor, le gaseai la iarna…in cel mai fericit caz, la toamna…”

„Hai sa mergem!” se hotara ea brusc…

Am urcat in masina si am plecat manate de un impuls de bucurie al ei, si din vesnica dorinta de „a vedea nou” a mea…Pe drum am avut parte de o atmosfera relaxanta si extrem de placuta…mi-a povestit intamplari vechi din perioada traiului ei in Brasov, amuzante…am ras cu lacrimi…era intr-o dispozitie fantastica, rara dealtfel pentru ea…

A oprit masina in centru si am coborat…ma simteam prost…plecasem, in papuci, fara sa stiu spre unde urmeaza sa ajung, imbracata cu o rochita scurta, cu bretele care cadeau…adica asa cum ma prinsese vremea pe acasa…

„Pai unde vrei sa mergem? Tu nu vezi cum sunt imbracata?”

„In parc….asa mi-a venit….Iar tu esti dulce si superba oricum…” M-am uitat la ea cu mirare pentru minciuna spusa cu atata seninatate apoi am plecat fara nici o tragere de inima, spre parcul ce misuna de tineri….

Am gasit o banca libera, dupa ce am cedat la dorinta mea de a sta cat mai ferite de aleea principala…ne-am aprins o tigara si am inceput o discutie fara noima despre barbati…

„Tu iubesti deja, barbatul care nu exista, sau daca exista nu o sa vina spre tine niciodata! Iti pierzi vremea visand la cine nu exista sau la cine cauta avere, pozitie, altele pe care tu nu le ai…..si apoi tu esti prea cuminte!!”

„Poate ca ai dreptate…poate ca nu….eu stiu ca exista! Si sunt aproape de inima lui, nici eu nu stiu cum….chiar de nicaieri! Dar il simt ca tine mult la mine…dincolo de ce face sau spune…si refuz sa cred ca este un interesat! Nu! El nu este asa!”

„Te amagesti! Si trece vremea si nu mai ai timp pentru nimic! Crezi ca ai sa poti face copii pana la 60 de ani? Si stii cat de mult isi dorea mama ta sa ai macar unul….si nu numai de asta….tu nu te uiti la tine? E pacat de tine cat esti de frumoasa….doar un barbat nebun nu te-ar dori!”

„Nu mai spune asta! Stii ca nu ma simt deloc frumoasa….mai glumesc din cand in cand dar….Si mama tinea la el….tinea mult…si il aprecia sincer….Exista! Si e viu…si e tare frumos…si dragut…si destept…si intelegator…numai ca….”

„Mda…cu cal alb cu tot! Nu? Visezi cai verzi pe pereti…si ai sa te trezesti cand e prea tarziu….Barbatul e nevoie sa fie bogat si mai putin frumos ca dracu’! Atat conteaza! Si apoi cu cat e mai prost, cu atat mai bine pentru tine…faci ce vrei cu el!”

Am intors capul disperata si dezgustata de ideea de a calcula rece tot ce inseamna o relatie si de dorinta cuiva de a face ce vrea cu cel de langa…m-am cutremurat din toata fiinta…

„Iti e frig?”

„Nu!”

Am cazut pe ganduri, cautam un refugiu, o portita pe care sa fug, macar imaginar din acel loc, din asa o companie, de un asemenea subiect…si mi-am amintit de…si am zambit cand in fata mi-a aparut un tiganus cerandu-mi un banut….

„Ti-am mai spus de varul meu, nu a fost insurat niciodata, sunteti proape de aceeasi varsta, nu are copii, are tot ce-ti poti dori, casa, masina, curte cu de toate, pamant….si e aici….si am putea fi aproape…Nu ai ce altceva sa astepti!”

Am simtit cum mi se urca tot sangele in fata…mi s-au umplut ochii de lacrimi si am simtit ca iau foc…daca taceam cred ca lesinam….

„Nu vreau un barbat taran din principiu…eu nu sunt taranca si locul meu nu este la tara! Nu vreau un barbat pe care sa trebuiasca sa-l educ, sa trebuiasca sa-l invat ca Schopenhauer nu e acelasi cu Chopin(apropos de chestia de azi…) si amandoi nu sunt denumirea vreunei manele! Nu vreau un barbat crescut in mediul acesta limitat, in care el este centrul de interes iar restul graviteaza in deriva, pe langa el! In care „puncul 0″ este birtul din sat cu bauturi gretoase si atmosfera care iti intoarce stomacul pe dos! Vreau un barbat pe care sa-l respect si respectul sa vina din valoarea lui reala, bazata pe cunostinte, pe intelect nu pe o casa, o masina si un cont la banca! Vreau un barbat cu care sa ma pot harai cand nu-mi convine ceva si cu care sa ma impac, sa-mi doresc sa ma impac! Vreau un barbat cu care sa am macar ceva in comun…un mic-nimic…ceva…orice…Vreau un barbat pe care sa-l iubesc pentru ca doar asa pot sa fac orice compromis si sacrificiu! Stii ce este aia? Vreau sa-l IUBESC!!!”

M-am oprit realizand ca vorbesc despre varul ei…si oricat de ruda as fi eu cu ea…totusi…Mi-am mai domolit vocea si am continuat privind-o cum devine din ca in ce mai uimita…

„Te rog sa ma scuzi dar vreau altceva….un barbat care sa merite sa-l iubesc, sa-l pretuiesc…sa fie mai destept, mai frumos, mai trecut prin viata, decat mine…Sa ma trateze cu respect, sa ma indrageasca asa cum sunt, cu rele si bune, sa fie mandru de mine din nimicuri, sa ma protejeze sa-l simt ca ma vrea… Si apoi vreau un copil si nu as suporta idea de a-l face cu un prost! Mai bine zapacit si nebunel decat prost! Nu-mi place sa ma uit in jos…nu mi-a placut niciodata! Cat priveste banii…da…fara ei nu prea se poate face mult dar nu tin loc de dragoste, de respect, incredere…nu i-as permite niciodata unui barbat ca varul tau, sa se apropie de mine! Si hai sa incheiem subiectul pentru ca putem ajunge sa ne certam…”

„Apoi ai sa stai mult si bine singura mai fata! La ce gargauni ai tu in cap…daca nu te trezesti din vise nu te vad prea bine!”

„Stiu ca riscul e mare dar decat prost acompaniata mai bine deloc!”

„Ai sa regreti! Treaba ta! Daca e ala care cred eu….e asa cum ti-am spus! Si eu am experienta de viata, nu ca tine! Multe vorbe si nimci concret, multe complicatii! Si apoi e barbat! Ei au minciuna, pacaleala si rasul pe seama noastra, in sange! Si nu vreau sa te vad ca suferi, esti un copil prea bun, prea naiv, prea dragalas… ”

„Cand am sa regret, am sa vin la tine sa ma mariti cu varul-minune…sigur il gasesc tot aici si tot singur….” si am inceput sa rad relaxat…

Gandul imi zbura zbuciumat spre viitorul ce se afla inca in ceata, fara cal alb, fara dragoste, fara minuni.. Am zambit inconstientienta…

orice, numai la asta nu am de gand sa renunt! nu renunt la dragoste! oriunde ar fi El este al meu si tot la mine va ajunge pana la urma! il va aduce dragostea unica pe care i-o port! suntem deja pereche din alte timpuri si din alte vieti eu mi-am dat deja seama !

Aikaterine

iulie 2012

Umorul lui Woody Allen…


cuvant inainte de Threedots:
…felicitari pentru auto-ironia dusa la superlativ, semn al unui spirit cu adevarat evoluat!

– Am niste copii superbi. Slava domnului ca m-a inselat nevasta-mea…

– Pina la noaptea nuntii, nevasta-mea se temea de intuneric. Dupa asta m-a vazut pe mine gol si de atunci se teme si pe lumina…

– Nevasta mea este cea mai neispravita bucatareasa. Noi ne spunem rugaciunea intotdeauna dupa cina…

– Odata cineva ne-a furat masina. Mi-am intrebat nevasta daca a vazut cumva cum aratau hotii. Mi-a raspuns ca nu, dar a notat numarul masinii…

– Intr-o zi, mi-am sunat sotia si i-am declarat: Draga mea, ma gindeam la tine si m-a lovit brusc o pofta nebuna de amor. La care ea a intrebat: Dar cine-i la telefon?

– I-am spus dentistului meu ca mi s-au ingalbenit dintii. Sfatul lui a fost sa-i asortez cu o cravata maro…

– Azi e o zi absolut nefasta. M-am sculat de dimineata, am luat camasa si i s-au rupt doi nasturi. Am pus mina pe servieta – i s-a rupt minerul. Acum ma tem sa mai merg la WC…

– I-am spus psihiatrului meu ca sint trist, intrucit pe mine toata lumea ma detesta. Mi-a raspuns sa nu fiu penibil, deoarece nici nu m-am intilnit inca cu toata lumea…

– Cind eram copil parintii mei se mutau adesea dintr-o casa in alta, dar eu i-am gasit de fiecare data…

– Eu si sotia mea am trait fericiti 20 de ani. Apoi ne-am intilnit unul pe altul…

– M-am dus la psihiatrul meu si i-am povestit: Doctore, in fiecare dimineata cind ma uit in oglinda ma apuca brusc o senzatie cumplita de voma.Ce crezi ca am?
Mi-a raspuns: Nu stiu, dar cu vederea – cert – stai impecabil!

Asta e pentru noi, fetele…voi ce ati fi facut?

Azi mi-am concediat asistentul.

„Azi mi-am concediat asistentul (secretarul). De ce am facut-o? ….
Era ziua mea. Implineam 37 de ani si, sa zicem, nu ma simteam chiar asa de bine. …
In acea dimineata, cand m-am trezit, am mers la bucatarie sa beau o cafea, asteptandu-ma ca sotul meu sa imi spuna: „La multi ani, iubito!”… Dar nu mi-a zis nici macar buna ziua… (ce dobitoc). Mi-am zis: „Na, asta-i barbatul pe care-l merit…”
Ma gandeam: „Copiii sigur isi vor aminti”, dar cand au coborat la micul dejun, nici unul nu a zis nimic.
Asa ca, am iesit din casa destul de suparata, dar m-am simtit un pic mai bine cand am intrat in birou si asistentul meu mi-a zis: „Buna ziua, sefa. La multi ani!” In sfarsit! Cineva si-a adus aminte…
Am lucrat pana pe la ora doua, cand asistentul meu a intrat la mine in birou spunandu-mi: „Stii, sefa, e o zi superba, si cum e ziua ta, am putea merge sa mancam impreuna… doar tu si eu…”
Am acceptat si am mers intr-un loc destul de intim. Ne-am simtit foarte bine, am ras, ne-am amuzat copios si cand sa ne-ntoarcem, propuse: „Cum ne-am simtit atat de bine azi, mai bine nu mai mergem la birou. Hai mai bine la mine in apartament.. sa bem ceva” „Bine!”, am zis… si am mers la el acasa.
In timp ce serveam un Martini, imi spuse: „Daca nu te deranjeaza, o sa merg pana in camera la mine sa ma imbrac mai comod…” „Bine, cum doresti”, i-am spus.
Dupa aproximativ 5 minute, iesi din camera cu un tort imens, cu 37 de lumanarele, urmat de sotul, fiii, prietenii mei, si toti colegii de la birou, cantandu-mi: „Multi ani traiasca… multi ani traiasca…”
Si acolo eram eu: goala, fara sutien, fara chilotei, intinsa pe canapeaua din sufragerie, asteptandu-l pe dobitocul asta!
Ei… si l-am concediat. Asa ceva nu se face!!!…