Arhive etichetă: ferit

La multi ani Carule!!!

sampanie

Azi avem un an…Carul cu boi a implinit un an de cand exista…

Un an atat de plin si de agitat pe toate planurile…Un an pe care nu credeam sa-l implinim impreuna desi unii dintre noi, cei de la inceput, s-au ratacit… Am mai ramas suficienti, de fapt cei care am vrut sa ramanem…

M-am gandit ca in astfel clipe, se cade sa rememoram cateva din momentele si etapele prin care a trecut Carul…

Pe 14 ianuarie anul trecut, dupa ce am constatat ca postarile prietenului 3P sunt pe nedrept obstructionate, indignata si revoltata de situatie am hotarat sa infiintez un blog… zambesc si acum amintindu-mi cum habar nu aveam despre ce inseamna asta sau ce trebuie sa fac ori daca ceea ce fac este bine…Nu stiam ce si cum pentru ca nu prea rasfoiam blogurile de nici un fel… de obicei am „mancarici la limba” si cand citesc ceva trebuie musai sa spun ceva, m-am ferit sa intru pe bloguri si astfel sa tulbur apele linistite… Apoi ca si in Car, exista persoane care se cunosc, sunt prieteni apoi sa intri intre ei e mai greu sau imposibil poate cu totul fals…deja internetul ofera mai mult iluzii decat realitate…

Asadar am pornit la un drum total necunoscut doar din dorinta de a face bine, de a crea un front liber de exprimare celor ce se simteau ingraditi…cum scriam de la inceput:

Lasand absolut tot ce poate sa va constranga, sa va faca sa va simtiti cu “pumnul in gura”, scrieti fara probleme, combateti ceea ce scriu cei ce nu va impartasesc ideile, dar nu uitati sa argumentati si sa fiti onesti.

Rugamintea mea este sa ramaneti prieteni dupa ce ati iesit din “conflict”, va strangeti mana, virtual si plecati multumiti, fiecare la ale sale.

Asadar, cu acestea fiind spuse, va urez sa aveti intotdeauna la indemana cuvintele si gandurile sa va fie limpezi!”

Imi place sa cred ca obiectivul principal a fost atins, am simtit ca mai mult de atat, dincolo de Car s-au legat prietenii sau amicitii ce or sa dureze si pentru care ma bucur sincer.

Am incercat sa aduc in blog de toate, am plecat cu idea de politic dar pe parcurs am tranasformat-o intr-un coltisor intim si confortabil in care poti sta linistit la o suieta, sa asculti o muzica buna, sa mai citesti o poezie sa mai discuti despre ce iti ofera sau nu-ti ofera viata, despre probleme, bucurii, realizari, necazuri…

Va amintiti de sirul de comentarii dragute si amuzante, amicale si destinse de la „problemele de logica”? Sau de la „colturi”…ce atmosfera grozava era…

Am avut parte de prezenta plina de imaginatie si realism si spirit critic a lui Threedots ce analiza cu umor de fina calitate situatia politica a tarii…adevarul este ca asta imi lipseste enorm…Pierderea articolelor semnate de el din categoria „Sinteza politica a saptamanii”, ramane marele meu regret…dar inteleg perfect faptul ca in celalt blog unde le publica este mai bine pus in valoare si ma bucur sincer pentru asta.

Am mai publicat si scrierile lui Veve, broderiile mamei mele ca si desene ale mele sau ale mamei ori poeziile delicate ale lui Florin. Toate au fost frumoase si puse cu mare drag doar din dorinta de a va distrage putin si intr-un mod placut de la ceea ce va ofera viata, zi de zi.

Tot in acest an atat de incarcat si solicitant cel putin pentru mine, am cunsocut si ce inseamna ajutorul…total neasteptata si placuta a fost reactia voastra in cel mai greu moment al vietii mele…nu vreau sa mai insist pentru ca nu-mi face bine sa-mi amintesc dar nu am vrut sa trec in revista acest an fara sa va multumesc inca o data tuturor…

Sa va mai multumesc pentru ca ati stat pe blog si ati comentat si discutat, cand eu nu am fost, ca au fost vizite si cand am anuntat ca il inchid si mai mult de atat ca ati reaparut cu aceeasi frecventa si dupa ce am hotarat sa-l redeschid…

Nu stiu cati ani va mai exista Carul dar deocamdata nu am nici cea mai mica intentie sa-l inchid, ma aflu inca intr-o perioada grea de lupta interioara, lupta pe care vreau si sper sa o castig dar totul este atat de relativ…in fine…

Va mutumesc tuturor ca ati urcat fie si vremelnic in Car, va doresc liniste si cer senin pentru tot anul care vine si va invit sa rameneti alaturi de mine si pe viitor, sa-mi iertati derapajele ce sunt doar iesiri de moment…si perfect scuzabile atata vreme cat ma priviti cu ochi umani ca pe un om…

As vrea sa inchei cu cateva versuri ce mi-au fost atat de dragi incat nu am putut sa le uit si cu o melodie pe care desi am mai postat-o, reflecta perfect ceea ce vreau sa obtin cu acest blog…

„Da Doamne mai in orice sambata.
Da sambata in fiecare ieri,
Si ieri, prin noi,
Razbeasca azi spre maine.
Da maine, cer si paine
In fiecare ceas.
Si-n ceasurile toate sa ticaie lumina
Si in lumina Doamne inmoaie-ne aripa.
Aripa pune Doamne,
La fiecare pas.”

Domnul sa va aiba in paza oriunde va aflati, vizitatori ai blogului… prieteni dragi!

Poate va plac, intamplator…cometele…

Si ca sa pastram nota celesta, va ofer o poezie care mi-a placut…si evident, un mic fragment din Caragiale, adus la stadiul de sublim in comedie de catre actorul, Florin Piersic…

Răspunsul cometei
de A. Mirea

Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interview-ul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ti dau răspunsul meu în pripă.

V-am salutat o dată sfera
Acum vreo zece mii de ani
Cînd astronomii de pe Terra
Erau de-abia orangutani.
(Flammarion era gorilă
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia Cămilă
Iar Duică… nu era de loc !
El de-abia azi cînd scrie proză
Se află în metamorfoză
Si se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)

De-atunci, prin negrele stihii,
În noatpea largă si profundă,
Am rătăcit cu zeci de mii
De metri pe secundă,
Si diafană m-am ivit,
Din perioadă-n perioadă,
Ca fulger blond încremenit
Să-mi desfăsor spectrala coadă
Pe cerul noptii la zenit…
Planetele cu satelitii,
Purtîndu-si mîndre parazitii,
Mi-au dat portretul prin gazete
Si m-au fixat mii de lunete…
Dar, gata să-mi găsesc mormîntul
În vreun sistem de constelatii,
Am revenit zburînd prin spatii,
Căci nu dispretuiam Pămîntul.
(De-ati fi în cer ca mine voi
V-ati minuna întotdeauna
Cum globul ăsta de noroi
Se vede luminos ca Luna…)
Si-aveam de gînd – ca un simbol
De milenară simpatie –
Cu cel din urmă-al meu ocol
Să ne unim prin vesnicie
Într-un fantastic carambol.
Si măritîndu-i neagra humă
Cu luminosul meu adaos,
Într-un aprins vîrtej de spumă
Să ne rostogolim în haos.

Dar cînd văzui ce… porcărie
(Să-mi ierti cuvîntul) ati făcut,
Cît sînge-a curs din neghiobie
Pe bietul vostru glob de lut, –
Cu spaimă, la perihelie
Din zborul meu m-am abătut
Si nimbul clar si trena lungă
Ca o esarfă de lumină,
Mi le-am ferit să nu ajungă
Vreun strop întunecos de tină.

De-atunci, iubitul meu, îmi vine
De supărare si rusine
Să fug… cu coada-ntre picioare
Prin spatii interplanetare
Si să mă mistui în neant.
Mă duc… Adio ! Salutare !
Să-mi scrii: Uranus, poste restante..

http://www.youtube.com/watch?v=_juIHP-XXAU