Arhive etichetă: incat

Randuri scurte…

tacere

Uneori te doare tacerea
Alteori taci pentru ca te doare…

Te doare atat de tare
Incat tipatul tau puternic,
Iti sfasie coardele vocale
Si ramane in interiorul tau
Fara sa mai apuce sa iasa,
Sa fie aflat, stiut, vazut, auzit,
Discutat, gandit si analizat de oameni…
Si tacerea ta este motiv de indiferenta
Cei din sufletul tau
Nu mai sunt sau nu sunt…
Cei straini de sufletul tau
Sunt linistiti pentru ca tu taci
Si taci…si taci…si taci…
Mai intai te lupti cu tacere,
Incerci sa o dobori, ca pe un dusman
Si reusesti sa castigi o batalie,
Poate doua…
Apoi taci iarasi si iarasi…
Pana te inveti cu tacerea
Si atunci incepi sa descoperi in ea
Virtuti nebanuite, cantate doar de intelepti
Si asta iti mangaie sufletul,
Te alina un pic…
Apoi taci si taci din ce in ce mai mult
Din ce in ce mai mult…
Si mai des…
Fara sa observe nimeni
Ajungi sa taci de tot, pentru totdeauna
Cu coardele vocale arse de lupta cu tacerea
Si de strigatul mut al marilor suferinte.

Am tacut…
Oricum nu intereseaza pe nimeni ce am eu a spune…

Aikaterine
februarie 2013

Reclame

Sa mai radem putin…

Priveghiul…

Pentru baut rachiu sau whisky erau folosite cesti din plumb. Combinatia alcool-plumb fiind atat de toxica incat ii scotea pe multi din uz pentru cateva zile. Chefliii gasiti intinsi pe marginea drumului erau considerati morti si pregatiti pentru inmormintare. Inainte insa de a fi ingropati li se mai dadea o sansa – erau asezati pe masa din bucatarie timp de cateva zile. Asteptind ca „mortul” sa-si revina – ceea ce se intampla de multe ori – rudele si prietenii mancau si beau in jurul mesei. Asa a aparut obiceiul priveghiului

Rosiile sunt otravitoare….

Pe vremea aceea, in fiecare bucatarie exista un cazan metalic mare, atarnat deasupra focului, pentru gatit. Carnea era destul de rara, asa ca oamenii mancau mai mult fiertura de legume. In zeama ce ramanea de seara se adaugau a doua zi apa si legumele si tot asa. Astfel, o parte din mancare ajungea sa fie veche de saptamani. Cei mai instariti mancau din vase realizate dintr-un aliaj care continea si plumb, pentru ca acesta putea fi prelucrat mai usor. Alimentele acide dizolvau plumbul, care ajungea in organism si provoca otravirea sau chiar moartea. Din aceasta cauza, rosiile au fost considerate in urmatorii 350 de ani ca fiind otravitoare

Si pentru ca aceste neajunsuri grave sa fie indreptate, au aparut, mult mai tarziu, ce-i drept si sfaturi in caz de „otravire cu cotleala”…Va redau mai jos sfatul in varianta originala de exprimare…sper sa intelegeti si sa va amuzati copios…

 Obiceiul de a ferbe bucate in tingiri de arama si neangrijirea noastra de a le tine totdeauna bine spoite, otravesc adeseori bucatele si primejduiesc vieata nenorocitilor acelora care mananca dintr-insele; caci nu numai sarea, dar si tot felul de acrime, ajungand de arama, ferbe cotleala, otrava pentru stomahul omenesc.  Acesta n-ar fi destul spre a ne indemna ca sa schimbam tingirile de arama in care fara ingrijire numai lapte, cafe, ceai si bere putem ferbe, cu acele de fer ce sunt mai eftene, mai trainice si sanatatei noastre mai de priinta. Simptomele prin car ecunoastem ca suntem otraviti cu cotleala sunt urmatoarele:

gura cotlita si plina de bale, pentru care sfarsit otravitul neancetat stupeste; greata pe langa aceste bolnavul varsa, are dureri la lingurica, taeturi prin pantece, treapad, opintele, durere de cap si ameteala.

Sporind acestea toate, bolnavul lesina si capata carcei; asemine nenorocit, fara ajutoriu, grabnic si potrivit n-are scapare.

La o asa trista intamplare, dupa aflarile cele mai de pe urma, s-au gasit hazaru foarte folositor. Bolnavul manaca zahariu cat poate de mult si be apa rece pana ce se usureaza.