Arhive etichetă: lacrimi

Cand te doare dorul…

550318_10151207844956268_1844464469_n

 

M-am trezit speriata si am inceput sa o caut disperanta prin casa, prin curte, pana la fostul WC al angajatilor, imbracata doar in camasuta de noapte, tipand cat ma tinea gura

– Mama, mamaaa, mama unde esti?

Plangeam tremurand ca nu o gasesc nicaieri…Nu era in canapeaua din sufragerie, nici in bucatarie, cafeaua nu era facuta, pe banca de sub salcam nu avea cum sa fie pentru ca era inca frig afara, in bucataria de vara… nu era nicaieri…
Dumnezeule, unde ai plecat, mami? Unde poti sa fii? M-am uitat pe geam, in camera lor, si nu am vazut-o…apoi am deschis usa…si era in pat, langa tata…Dormea linistita tinandu-l de mana…nici nu se cunostea ca s-ar fi simtit rau… Am inchis incetisor usa, cu lacrimi in ochi si ingenuchiata, i-am multumit lui Dumnezeu ca era bine…

-Ce mi-o fi venit sa sar asa? Ce m-o fi apucat sa o caut prin toata casa si toata curtea? Mi-am sarit din minti….Ma duc sa ma bag in pat, mai stau putin, doar e duminica si m-a luat un frig….de nu as raci…

-Mada, hai sa stam de vorba, hai trezeste-te…vreau sa vorbim despre modelul pentru fata aia de masa…hai…simt nevoia sa vorbim…

-Vin acum mama…am avut un vis ciudat si m-am mai trezit odata mai dimineata….cum te simti?

-Bine, cred ca am trecut de criza…dar ma simt inca slabita

-Ce ma bucur….arati si mult mai bine…hai sa vorbim…esti frumoasa…

-Haide mai, fii serioasa….ce prostii sunt astea?

-Esti mama mea si esti frumoasa si eu te iubesc tare, am pupat-o si mangaiat-o pe par asa cum faceam des, destul de des dar poate ca nu suficient de des…acum degeaba regret…

Ne-am petrecut dimineata vorbind despre una alta, apoi am mers in bucataria de vara unde am asternut pe paturi cuverturi…era prima zi din martie in care vremea a fost destul de calda pentru ca sa putem sta acolo…Mama copia, dupa cum avea obiceiul, o „reteta intersanta” dintr-o revista…”sarmalute asortate, fierte in dovleac”…a ramas inceputa… marti a plecat…

Si am cautat-o, si am strigat-o si m-am uitat degeaba in pat, langa tata…

Reclame

„Ce e nou”… despre mine….

nicolae-grigorescu-tiganca-de-la-ghergani

Ieri am dat de pomana pentru mama si pe langa prajituri am facut un pachet cu mancare in care am pus de toate ce am avut prin casa, de post…

La cimitir printre toti ceilalti era o tiganca ce tot insista sa-i dau servetele ca sa-si stearga nasul…Va dati seama? Voia sa-si sterga nasul…si nu oricum ci cu servetel…M-a impresionat…

I-am dat prajituri si nu a mai cerut altele ci o bucatica de colac si un pahar de vin pentru ca era inghetata de frig…i-am dat si s-a ametit…

Inainte de a ma urca in masina a venit langa mine si mi-a mai cerut cateva servetele…Am intrebat-o daca are copii…si mi-a spus ca are cinci…
Am scos sacosa cu mancare din masina si i-am dat-o…am avut curajul sa o privesc in ochi…ochi ce de bucuria pe care i-am facut-o au izbucnit in lacrimi…Am inceput sa plang si am rugat-o sa se duca acasa sa-si hraneasca copiii…Mi-a inhatat mana si mi-a pupat-o pana sa am timp sa reactionez…

Am plecat plangand, pe jos, cu un mic pachetel de prajituri, in mana, spre omul de la lumanari ce-mi imprumutase o cutie de chibrite…

M-a urmat la cativa pasi si-mi spunea mereu sa-mi traisca copiii sanatosi, sa am noroc de ei pentru ca i-am dat ceva de mancare pentru ai ei…..

Am ajuns acasa si am sters din blog, articolul despre tigani…ce-i drept, ma apasa de multa vreme…
Exista ceva ce vindeca raceala si gripa chiar si bolile sufletului…

Daca v-am gresit cu ceva, va rog sa ma iertati, am postit si vreau sa ma spovedesc si cu ajutorul lui Dumnezeu sa ma impartasesc poate pentru prima data, cu inima curata…Va multumesc voua, in special Tie…!

Despre…. „romanul din alt veac”

 

 

           Asa cum spuneam si in descrierea categoriei, imi doresc sa aduc in actualitate modelul romanului din veacurile care au trecut. Consider ca acei romani aveau calitati ale caracterului care din pacate, odata in plus, cu invazia comunistilor, au disparut…reusind sa strabata peste secole doar insusirile negative ale romanului de alta data.

           Pentru ca portretul sa fie oarecum complet am sa incerc sa va prezint modul de viata, felul in care se distra, manca, traia acel roman, ce sfaturi primea, ce muzica asculta ce-l impresiona pana la lacrimi si mai ales fata de cine isi manifesta si cum isi manifesta, respectul.

           Vreau sa redescoperim vechiul roman pentru a putea intelege ce-l definea si poate ca o data ca acest lucru o sa reusim sa ne dam seama cine suntem cu adevarat….

 

           Asadar va invit sa traim cateva saptamani alaturi de romanul sfarsitului de sec XIX inceput de secol XX…..