Arhive etichetă: mamei

Banii nu aduc fericirea…

absint

De cele mai multe ori cand vine vorba despre bani, unii finalizeaza conversatia apoteotic si intelept „banii nu aduc fericire”…

Oare?! Pai sa vedem….

In primul rand banii aduc viata, daca nu ai avea bani, nu ai putea sa-ti cumperi medicamente si servicii medicale cand esti bolnav, nu ai putea sa-ti cumperi strictul necesar pentru a putea trai si aici ma refer la mancare, produse de igiena, haine, incaltari, un loc unde sa locuiesti, unde sa te poti incalzi iarna si te apara de caldura, vara. Despre folosirea unui mijloc de transport, fie personal sau inchiriat prin costul unui bilet nu mai spun nimic…

Asadar banii ofera viata prin crearea posibilitatii de a ti-o pastra.

Apoi banii inseamna crearea de Viata, daca esti constient si responsabil, nu poti sa dai Viata fara sa fii sigur ca ai suficienti bani pentru a mentine in bune conditii acea Viata, pe Pamant. Inca din primele zile de existenta, Viata, are nevoie de bani…bani pentru vitamine, pentru o alimentatie corecta a mamei, pentru controale medicale, incaltari comode, haine…despre urmare nici nu mai pomenesc….De cand apare si pana mori, Viata are nevoie de dragoste, inrijire si…bani.

Si asa ajungem la banii care creaza Viata…deja devine interesant…

Banii mentin relatiile interpersonale in limite normale, ofera destindere si liniste de la relatia de cuplu pana la cele cu rudele, prietenii, vecinii, strainii, te ajuta sa fii prezent in societate, sa socializezi, sa te recreezi, sa te porti si sa traiesti normal, sa te instruiesti si educi, banii iti ofera servicii, lucruri si obiecte care te bucura…

Si atunci, cum pot fi considerati tocmai banii, cei aducatori de Viata si bucurie ca fiind neansemnati?

Banii te pot ajuta sa muncesti, sa faci alti bani, sa-ti aduci aportul in societate, sa daruiesti celor care sunt mai stramtorati, iti permit sa fii bun si milostiv iar daca astea sunt lucruri facute din inima, inseamna ca-ti aduc fericirea…

Si atunci daca fericirea vine din faptul ca ai o viata si esti sanatos sau din faptul ca iti poti  permite sa dai viata ori din felul frumos, placut si util in care iti traiesti viata inseamna ca banii aduc fericirea!

Contraziceti-ma argumentat, va rog….

Reclame

Domnul sa te odihneasca in pace….mami!

Am cam lipsit saptamana aceasta pentru ca am avut pomenire de 6 luni…M-am gandit sa va invit macar virtual, sa luati parte si voi… Slujba a tinut-o preotul din sat iar la masa au venit in mare parte rudele…

Asadar, poftiti la praznic…

pentru fiecare mesean am facut cate o placinta pe care am impartit-o impreuna cu lumanare, la inceputul mesei

aceasta a fost coliva de la cimitir…tort cu crema de nuca si ciocolata

colacul…

coliva de acasa…tort cu crema de pralina

ciorbita de pasare

tochitura…varianta proprie….

ardei umplut, sarmalute si smantana

o felie de tort-coliva

 

Am incercat sa fac totul asa cum i-ar fi placut mamei mele si sper sa fi reusit…Eu sunt multumita ca si de aceasta data am putut, singura, sa duc la bun sfarsit ceea ce mi-am propus.

Pentru tine…mami….

Istoria unor lucruri superbe EP III-Ouale Faberge

Deasemenea, pe zilele Pastelui am vrut sa va ofer un alt capitol din „Istoria unor lucruri superbe” insa….sper sa il sititi cu placere si acum…
Exista saizeci şi nouă de ouă bijuterii, făcute de Peter Carl Fabergé şi asistenţii săi între 1885 şi 1917. 24 de oua au fost realizate şi oferite ţarilor Alexandru al III-lea şi Nicolae al-II-lea ai Rusiei. Alte două ouă au ramas doar in faza de proiect, „Constellation” şi „Kareliană”. Şapte dintre ouă au fost făcute pentru familia Kelch din Moscova.
Ouăle  Faberge sunt realizate din metale preţioase sau pietre dure decorate cu combinatii de pietre smaltul si bijuterie. Termenul „ou Fabergé” a devenit un sinonim al luxului şi ouăle sunt considerate capodopere ale artei de bijutier.
Carl Fabergé şi aurarii sai au conceput şi construit primul ou în 1885. Acesta a fost comandat de ţarul Alexandru al III-a Rusiei ca o surpriza de Paste pentru sotia sa Maria Feodorovna. La exterior se arata ca un ou de simplu de aur emailat alb,  in interior aflandu-se un gălbenuş de ou de aur. Gălbenuşul avea in interior o găină de aur, care, la rândul său, avea o coroana mica, cu un rubin agăţat în interior.
Toata constructia oualor Faberge aminteste de păpuşile matryoshka. Împărăteasa Maria a fost atât de încântat de acest dar pe care Alexandru Fabergé l-a creat pentru ea incat l-a numit „Furnizor de Curte” şi a comandat un cadou de Paste in fiecare an cu conditia ca acesta sa fie un unicat si sa aiba o surpriza in interior.
Fiul său, Nicolae al II-lea al Rusiei a continuat traditia,oferind anual un ou, în fiecare primăvară, soţiei sale  Alexandra Feodorovna, precum si mamei sale.
Din 1885, ouăle au fost produse aproape în fiecare an. Odată ce un proiect a fost aprobat iniţial, lucrarea a fost efectuată de o intreaga echipa de artizani împreuna cu Peter Carl Fabergé, printre care Michael Perkhin, Wigström Henrik şi Erik august Kollin.
Ouăle Imperiale s-au bucurat de faima, astfel încât Fabergé a făcut aproximativ 15 ouă cunoscute pentru clienţi privaţi. Printre ei este o serie de 7 ouă făcute pentru Alexandru Kelch si altele 8, copii dupa ouale imperiale.

Din cele 105 oua Faberge cunoscute, numai şaizeci şi nouă au supravieţuit până în ziua de azi. Marea majoritate a acestora sunt stocate în muzee publice, cele mai multe(30 de bucati) fiind in Rusia. Există cincizeci şi patru ouă Imperial, cunoscute, dintre care numai patruzeci şi şase au supravieţuit. Din cele opt ouă Imperiale, pierdute, exista doar fotografii pentru doua, cel din 1903 „Regal Danez” şi 1909 „Ouă comemorative AlexanderIII”.

Doar un singur ou a parasit Rusia bolsevia, odata cu Imparateasa, vaduva, Maria Feodorovna , cel din 1916 „Ordinul Sf. Gheorghe”.  Restul au rămas în Petrograd.

După Revoluţia Rusă, Casa Fabergé a fost naţionalizată de către bolşevici, iar familia Fabergé a fugit în Elveţia, unde Peter Carl Fabergé a murit în 1920.

Palatele Romanov au fost devastate şi comorile lor au fost mutate la Kremlin, sub escorta militara, la ordinul lui Vladimir Ilici Lenin.

În încercarea de a dobândi mai multă valută străină, Iosif Stalin a vandut multe dintre ouă, în 1927, după ce valoarea lor a fost apreciată de către Agathon Fabergé.

Între 1930 şi 1933 paisprezece ouă Imperiale au părăsit Rusia. Multe dintre ouă au fost vândute lui Armand Hammer, presedinte al Occidental Petroleum şi un prieten personal al lui Lenin, al cărui tată a fost fondator al Partidului Comunist din Statelor Unite.

Malcolm Forbes a adunat intr-o colectie particulara 9 oua Faberge si aproximativ 108 alte obiecte purtand semnatura lui Faberge. In anul 2004 mostenitorii lui, au scos la licitaite, la Casa Sotheby, intreaga colectie. Intreaga colectie a fost achizitionata de oligarhul rus, Victor Vekselberg, pentru o suma estimata ca fiind intre 90 si 120 de milioane dolari.

În noiembrie 2007, un ceas Fabergé, numit de către casa de licitaţii Christie ca ou Rothschild a fost vandut la licitatie, pentru 8.9 milioane lire sterline (inclusiv comision). Preţul obţinut a stabilit două recorduri pentru licitaţie: este cel mai scump ceas vandut vreodata la licitatie si cel mai scump obiect rusesc, inclusiv ouăle anterioare Faberge, vândut vreodată la o licitaţie.

O moldoveanca mica si hotarata….

Motto:Cel ce a avut o copilarie luminoasa si fericita si-a adunat o comoara nesecata, in care isi gaseste mangaieri si in cele mai dureroase clipe ale vietii” W.Wundt

Tot din perioada in care eram cat un gansac, am si povestioara aceasta…

Pentru ca mamei ii era frica sa ma lase nesupravegheata prin casa, ma purta intr-un vesnic periplu intre bucatarie, baie, camera de zi si cam atat…inspre dormitor o duceam eu pe ea…Astfel ma avea subt observatie permanent fara sa se gandeasca vreo clipa ca si reciproca era foarte valabila…

In acea perioada inca eram hranita cu cate o lingurita din trei patru feluri de mancare pentru copii, diferite…dar care aveau un singur numitor comun…putin unt.

Intr-una din zile, dupa ce mama si-a termiant treaba prin bucatarie m-a dus cu ea in baie unde mai avea de clatit cateva rufe si intr-un moment de neatentie al ei, am hotarat sa evadez…sa plec in lumea larga, spre…oriunde…si s-a nimerit in calea mea…bucataria.

Se pare ca nu eram foarte atrasa de baie, probabil ma deranja zgomotul apei care imi amintea de „baita” unde dupa ce am carat toate jucariile de plastic, am hotarat ca e nevoie si de cele de plus…Asa se face ca am inceput sa fac presiuni asupra celor ce hotarau total abuziv si impotriva dorintei mele, ca trebuie sa fac iarasi baita…ca rand pe rand sa-l aduc in apa si pe „caselul alb”, si pe cel „maio” si pe cel „patat” si ‘utilesul maie” si pe cel „mic” s.a.m.d.

Si cum spuneam, in acea zi am hotarat ca asa nu se mai poate! Ca e prea stresant locul de joaca si am plecat…pur si simplu! In bucatarie, mama lasase total nesupravegheat, aproape de marginea mesei…pachetul de unt, care pana atunci nu fusese, inca, tinta nici unei talharii…

Nu se stie inca daca am stiu, adica am pus in aplicare informatiile pe care le culegeam cat timp o observam pe mama trebaluind prin bucatarie sau s-a intamplat pur si simplu, insa cert este ca dupa ce m-am intins cat am putut, l-am luat de unde era si am inceput sa musc cu cei cativa dinti ai mei, cu toata hotararea, din el…

Se pare ca eram flamanda pentru ca mama, nu se stie din ce motive isi schimbase programul obisnuit, fie a preferat sa termine ce avea de facut in baie si apoi sa mearga din nou la bucatarie unde imi lasase mancaricile din care urma sa ma hraneasca, la racit, fie a incercat varianta in care as fi devenit putin mai flamanda, astfel sa se scurteze considerabil timpul de stat la masa si eventual sa primesc si combinatiile pe care le refuzasem categoric pana atunci…Motivul a ramas undeva in ceata timpului trecut, fiind sigur estompat de isprava mea…

Apoi cu ce ar fi putut fi biata mama de vina, cand stiind ca hranirea mea dureaza destul de mult…Va puteti da seama ca nu era tocmai o joaca de copii sa aduni toata flota marilor si oceanelelor ca sa-mi aduca pe valuri, mancarica sau toata escadrila armatei romane sa trimita elicopere, avioane ce sa-mi aduca in zbor lingurita cu piure…

In fine…ajunsa la „comoara” am mancat cat am putut din ea si apoi, darnica cum sunt si azi, am inceput sa impart si la „cutu” si la „papu” si la „utiles” si la restul personajelor ce ma inconjurau in lumea mea de basm…

Intr-un timp, cand mama a realizat cu groaza, ca vorbeste singura a inceput sa ma caute…si m-a gasit….razand cu toti cei 8 dinti pe care ii aveam in dotare, fericita si satula in mijlocul unui peisaj incarcat de…unt…

Urmarea a fost, firesc, o baita asa cum incepuse sa-mi placa…adica cu toate jucariile de plus care macar de data aceea se cereau a fi spalate de stratul de unt…

Dar sa nu credeti ca am abandonat idea…cu toate ca mama si-a luat masuri de precautie, punand pachetul cu unt pe o farfurioara mai departe de marginea mesei…la cateva zile distanta, impinsa probabil de acelasi motiv, am atacat iarasi! Ca o mica moldoveanca hotarata nevoie mare, am tras fata de masa ce mi-a adus in margine farfurioara cu nepretuita mea comoara….Am apucat-o si istoria… s-a repetat….

Urmatorul loc unde a fost asezat untul era mult prea sus iar cand as fi putut sa ajung la el….nu mi-a mai trebuit….

http://www.youtube.com/watch?v=0qjXpd0qoFw&feature=related

Iti sunt dedicate tie mami, cu sarutari de maini si La multi, multi ani! Te iubesc!