Arhive etichetă: minti

Biletul spre Rai…

Ceata si frig, dar nimic nu mai semana cu ziua precedenta…era liniste, imi doream sa am in fata o cafea fierbinte si buna din care se beau cu pofta. Visasem mult in putine ore de somn, eram inca adormita dar destul de constienta ca starea era alta… Invinsesem? Castigasem lupta? Eram inca neincrezatoare, nu-mi venea sa cred, la o adica se pot schimba lucrurile, se poate ca dintr-o mica scanteie sa reaprinda focul…dar linistea interioara nu trada deloc o vecinatate de o scanteie…

Ma spal incet pe fata si ma uit in oglina, sunt eu, nici o schimbare nici o cuta nici un rid in plus, nimic din infatisarea mea nu tradeaza lupta crancena prin care am trecut, zambesc si ma sterg pe fata…”a trecut”…
Imi fac mult dorita cafea…”Of! Ce bine miroase…” O am intrata in sange, nu pot sa renunt la ea cum nu as putea renunta la a iesi imbracate pe strada”…zambesc la gandul acesta care tocmai imi strabatu mintea…Zambind ma indrept spre locul preferat…nimic nu imi dadea inca de banuit ce urma sa se intample…Ma asez linistita, strangand in juru-mi salul de casmir, nu este frig dar infasuratul in sal inseamna o imbratisare…Ma cuibaresc zambitoare si tin ceasca fierbinte in maini si deodata se aude o voce
-Ai omorat! Asa este?
-Nu am vrut…dar nu am avut de ales…
-Nu conteaza ca nu ai vrut! Ai omorat-o si doar atat este important! Esti vinovata!
„Da…sunt vinovata…” Ce o sa mi se intample oare? Si in locul zambetului se instaleaza ingrijorarea.
-Cum ai omorat-o?
-Nu stiu!
-Minti!
-Nu stiu! Jur ca nu stiu! Nu stiu nici macar de unde am avut puterea…
-Lasa, ai sa recunosti in fata Judecatorului!
-Ce simti? Te simti vinovata?
-Greata si indiferenta..Nu….
-Vrei sa pari inconstienta, dar nu esti stii exact ce inseamna aceasta crima!
Zambesc si raspund…
-Stiu ce inseamna…inseamna Liniste…
-Pari ca te bucuri de crima ce ai comis-o?!
-Da! DA! DAAAAAAAA! Da, Inima, ma bucur ca am ucis-o! Ma otravea! Sunt linsitita si am iarasi chef sa traiesc! Sunt din nou eu…Acum astept linistita ca ultimii taciuni sa se stinga definitiv, sa adun zambind, cenusa pentru a o arunca in patru zari…pentru cenusa asta nu am sa cumpar o urna…o sa ramana in gand doar ca o umbra difuza… A fost autoaparare…
-Si totusi cum ai facut-o?
-Nu stiu! Sau poate si-a intins mana peste munti si ape, Sfantul…de m-a ajutat…
-Nu amesteca Sfintii intr-o crima!
-Dar nu e o crima…e o eliberare, e o renastere, e un alt inceput, e Viata…cu toate astea au legatura Sfintii…

 

Am zambit din nou si am sorbit o gura de cafea fierbinte…m-am bucurat ca ninge afara…si gandul m-a rasplatit…mi-a zambit la randu-i…

Aikaterine
7 ianuarie 2013

Cine moare?

speranta

 

Am gasit aceasta poezie a lu Pablo Neruda si am zambit citind-o…Mi-am amintit ca am spus cuiva odata ca „ma agit” pentru ca „sunt vie”….

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii
cine nu-si schimba existenta,
cine nu risca sa construiasca ceva nou
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe „i” in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
„responsabile”. Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca
„A FI VIU” cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.
Totul depinde de cum o traim…
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi…