Arhive etichetă: padure

Padurea fantastica

Recunosc sincer ca nu sunt fan literatura SF, paranormal, aproape normal pana la anormal…citesc dar prefer lucrurile concrete, reale, sau ma rog… ce seamana cu realul. Poate pentru ca imi ajunge imaginatia pe care o am nativ, nu mai simt nevoia sa o stimulez cu alte fantasmagorii…

Dar dupa cele ce mi s-au intamplat acum cateva saptamani indraznesc sa spun ca mi-am schimbat un pic parerea despre ceea ce se mai spune despre anumite locuri din tara sau din lumea larga…
Am chibzuit daca e bine sa scriu despre asta sau oferindu-va spre lectura materialul de fata arunc o aura de „zuzu” asupra-mi si totusi tentatia de a retrai, probabil, prin povestire, ceea ce mi s-a intamplat in padure, e mult mai puternica…

Asadar, acum doua saptamani, duminica, dupa ce cu o zi inainte plouase binisor, am hotarat sa facem o incursiune in padure, sa ne mai destindem si eventual sa culegem ciuperci… Toate bune si frumoase, ne imbarcam in graba doar cu o patura, o sticla de apa si cateva sacose, in masina si pornim manati de nerabdare, in padurile Neamtului, ale Manastirii Neamtului…

Am trecut de manastire, de un schit micut, in inima padurii si ne-am continuat mersul pe un drum forestier. Placut, liniste, copaci in pragul ruginei, poteci serpuinde, aer ce-ti umplea plamanii de sanatate si iti colora obrajii…
La un moment, dupa ce am ales drumul in joaca( o dat la stanga, o data la dreapta), am hotarat ca nu are rost sa mai urcam cu masina asa ca in primul refugiu(o portiune scurta unde drumul se latea) am parcat si pe acelasi principiu, am ales sa mergem in partea dreapta…sI am inceput sa urcam si sa coboram, pante abrupte ce-ti dadeau fiori.

Pentru ca  prefer mai degraba sa urc decat sa cobor m-am distantat de ceilalti si am plecat singurica, tot urcand, sprijinita intr-un bat ce la o adica ar fi fost ca si inexistent…Am mers in jur de 500 de metri, poate mai mult, singura, absorbita de placerea de a fi acolo si totodata privind dezolata starea jalnica in care se afla padurea, deloc igienizata, plina de lemn valoros, ce ar putea fi prelucrat, pus in valoare…
Cand mi-am dat seama ca sunt singura si ca restul deja nu se mai aud am inceput sa strig dupa ei in timp ce ma intorceam cu pasi repezi, pacalind la milimetru, vreo cateva „aterizari fortate”…Despre ciuperci gasite….nici nu putea fi vorba…

Intr-un final m-am regasit cu restul grupului ce se pregatea sa coboare pentru a explora partea stanga a drumului unde traiau cu impresia ca ciupercile stau gata culese numai bune de bagat in traista…Dar pana sa ajungem la masina, pentru ca ne-am indepartat de locul pe unde urcasem a trebuit sa cobor o rapa ce m-a tinut cu sufletul la gura…Cand m-am vazut la masina, m-am lipit de portiera cu gandul ca eu de acolo nu mai plec! Nu mai plec si gata!

Insistente, rugaminti, amenintari…tentatia de a culege si eu macar o ciuperca fie ea si nebuna…”Bine! Fie…..vin si eu cu voi!”

Si am plecat, cu inima stransa, cu un tremur interior si o frica inexplicabila. Am trecut un firicel marunt de apa ce mi se parea cat Dunarea, in zambetele celorlalti am prins curaj pentru ca reusisem sa-l trec fara sa ating macar apa…”hiu!” Ma simteam intr-o pasa irationala, probabil din cauza fricii, habar nu aveam de ce, dar ceva ma oprea din a mai face un pas in plus si totusi am continuat…

Am continuat sa urc pe un hogas ce era impregnat cu apa ce se scurgea de pe munte insa acela era singurul loc unde ma puteam tine de ceva ce sa ma ajute sa urc…Intr-un final mi-am dat seama ca pasesc pe niste adancituri deja facute de altcineva in mersul sau…?! Dar de cine?! Atentia imi era din ce in ce mai captata de acele urme rotunde si de marimea unei palme mari, desfacuta, cu degetele departate…Si brusc incep sa ma gandesc la o laba de urs…Am simtit cum imi ingheata sangele in vene, m-am uitat cu groaza de jur imprejur… nimeni… nimeni… nici macar cei cu care plecasem…
Panicata, am inceput sa tip „unde ati ajuns?” „unde sunteeeeeti?” Mi-au raspuns cei care erau pe aproape si bucuroasa nevoie mare am abandonat urcusul si am schimbat directia de mers spre dreapta indreptandu-ma spre unul dintre ei…

Uitasem deja de frica eram doar grabita sa intalnesc pe cineva cunoscut numai ca la un moment dat printre crengi si puieti si frunze si toate alea din padure, detectez o umbra ce se misca cu viteza luminii, in sensul directiei mele de mers…forma ca o bariera inspre culmile muntelui. Am crezut ca mi se pare si m-am oprit, am inchis ochii, am respirat adanc de cateva ori, am redeschis ochii si am vazut acelasi lucru…primul gand a fost ca mi-am sarit din minti, apoi am inceput sa murmur mecanic, de frica, din dorinta de a-mi verifica coerenta gandirii, poate pentru a intelege  daca am murit sau nu…o rugaciune…era singurul lucru ce-l puteam gasi in cotloanele mintii atunci… „Tatal nostru care esti in ceruri”..
.Umbra ce alerga isi vedea linistita de treaba ei iar eu manata de ultimul gand lucid ma hotarasc brusc sa cobor in loc sa mai caut pe oricine altcineva. Si apoi la urma urmei, macar sa fiu cu spatele la ce urma sa mi se intample…
Si-am coborat…si am cazut pe singurul petec de pamant neacoperit de stratul gros de frunze,  am continuat sa cobor…pana mi-a aparut in fata, drumul si masina parcata…Eram departe de locul pe unde urcasem dar ce mai conta….
Am mers drept, printr-o vaioaga ce s-a terminat intr-o mica mlastina formata de firicelul mic de apa, am trecut-o manjindu-ma toata de noroi pe picioare…ei si?! Se spala….
Am trecut apa si am urcat din nou micul povarnis ce ma ducea la masina…si am ajuns! Langa masina noastra mai parcase cineva…un barbat intre doua varste, tocmai venea cu o galeata goala sa o puna, dezamagit, in portbagaj…

M-am indreptat spre el zambind cu toata gura…”Ma bucur tare, ca va intalnesc!” S-a uitat nedumerit si oarecum fastacit la mine apoi fara sa scoata vreun sunet, a scos un pachet de tigari, mi-a oferit una (dupa ce a vazut ca nu reuseam sa o scot din pachet din cauza mainilor ce-mi tremurau) si m-a intrebat aproape zambind…”V-a speriat ceva?” L-am privit, fara sa-l vad si am reusit sa dau din cap ca „da”….nu mai aveam putere sa vorbesc…Am stat o perioada in tacere, unul langa altul apoi a inceput sa vorbeasca brusc…”Nu vreau sa va sperii si mai tare, deja vad ca sunteti alba ca varul, dar in padure, aici, se intalnesc tot felul de animale salbatice, saptamana trecuta, un urs a coborat exact pe aici si a ajuns pana la poarta schitului…sunt flamanzi doamna, nu a plouat si nu prea s-au facut nici fructele ca in ceilalti ani…” apoi se uita fix in ochii mei si-mi spuse, zambind…”stati linistita, daca va aparea un urs in cale, acum nu mai erati aici jos, cu mine…”

„Da…sunt jos, langa masina, cu un om…langa un om…traiesc…”am simtit cum acest gand  incepe sa-mi dezmorteasca buzele, am zambit, necunoscutul de langa mine a luat zambetul ca pe un raspuns la „gluma” lui…”Stau cu dumneavoastra pana vin ceilalti cu care ati urcat, v-am auzit vorbind in padure” apoi continua „Vreti sa-i strig?” am dat afirmativ din cap…”Dar cum ii cheama?”…”Madalina, ma cheama…Madalina…multumesc…va multumesc pentru ajutor”…Omul s-a uitat la mine si incercand sa se descurce cu ce i-am spus incepe sa strige…”Madalina va asteapta la masina” , „Madalina a ajuns la masinaaaaaaa”. Am schitat un zambet sters si-am completat…”Emilia si Florin….ei erau cel mai aproape”, omul incepe sa strige din nou „Emiliaaaaaaa, Floriiiiiiin, Madalina a ajuns la masinaaaaaaaa!”

Dupa cateva strigate s-a auzit vocea Emiliei ce ne spunea ca vine si ea spre noi…Am rasuflet usurata si pentru ca simteam privirea intrebatoare a necunoscutului am inceput sa-i spun… „Eu sunt din Bacau”, parca asta ar fi avut vreo importanta…si am continuat…” aici in padure am vazut o…un…o…nu stiu…un spirit…?!” Omul s-a oprit din a duce tigara la gura, m-a privit, mi-a cercetat intreaga infatisare apoi m-a intrebat aparent fara nici o legatura… „Sunteti crescuta la oras? Asa e?” Am dat din cap, afirmativ…

Am plecat spre casa, tacuta si cu intrebarea necunoscutului, in minte… uitandu-ma la un buchetel de ciuperci nebune, dar frumos colorate, pe care le culesesem de cum pasisem in padure…

Aikaterine

19 octombrie 2012

Reclame

Din perlele elevilor…

 

Marea Neagra este o mare foarte mare care contine mult petrol de unde ii vine numele de marea neagra deoarece petrolul este negru.In marea neagra traiesc multi pesti precum rechinii delfinii si calutii de mare precum si cel mai important peste balena renumit pentru grasimea sa de care se bucura tara noastra pt ca untura de balena e foarte scumpa si din ea se face renumitul ulei de balena cunoscut pe plan mondial.

Poetul canta satul de care nu te mai poti desparti odata ce l-ai parasit.

O padure virgina este o padure in care mana omului n-a pus niciodata piciorul.

Dupa moartea parintiilor sai, Creanga si-a trait viata in continuare pana in ultimii ani ai vietii lui.

Toma Alimos se razbuna pe boierul Manea care l-a ranit mortal pe la spate cu ajutorul lasitatii..

Caragiale este autorul schitelor si nuvelelor sale, ca sa nu mai vorbim de teatru.

in fabula autorul descrie releatiile sexuale intretinute de oameni. insa el foloseste animalute in descriere. in fabula bivolul si cotofana el arata cum o pasarica si un bivol faceau sex, iar un caine pofticios din fire vrea si el dar bivolul nu era homosexual asa ca nu accepta , iar catelul se oftica………………..(scrisa la simulare 2006) = SIMULARE DE BACALAUREAT.

Stefan cel mare era un barbat bine imbracat la costum venea de la un razboi cu o mana in ghips pt ca cazuse de pe cal

Profesoara:’Sa scrieti cu majuscule’.
Eleva:’Daca nu avem majuscule putem sa scriem cu pixu…’:)

… in timpul razboiului secular care a durat 30 de ani

personaje Toma Alimos:
toma alimos-personaj principal
Manea-personaj secundar
calul(murgul)-personaj animalic

Haiducii din doine, balade si idile erau liberi si fericiti ca pasarile, animalele si pestii care zburda prin codri. De cum venea primavara, haiducii cei harnici plecau in padure.Acolo ei cintau suflind din frunza si lasindu-i pe boieri cu buza umflata.

Cand eroul muri impuscat de nemti pe camp, simti miros de marar si de patrunjel.

Metoda folosita de Ion pentru a pune mana pe pamantul Anei este insarcinarea

Descoperirea Americii s-a produs ntr-un moment de neatentie a pazei de coasta.

Nilul este un fluviu ramas de pe vremea faraonilor.

Si tunarul ochi bine si lovi avionul cu teava tunului.

In „Amintiri” apare copilaria fericita a puiului de taran Crenguta Ionel.

 

Din diferite colturi ale lumii…cap1

Materialul de fata ne-a fost trimis de Threedots pentru prietenul Baf, cu mentiunea…”nu am deranjat pe nimeni prea tare….”

Asa ca Baf…nu poti spune ca zicala „daca nu vine Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed” nu este adevarata….

1. Carusel in Viena-117m inaltime

2. Fantana lui Thor-Cape Perpetua, Oregon

3. Lacul de Smarald intr-un crater al unui vulcan stins-TongariroNational Park, Noua Zeelanda

4. Restaurant in Zanzibar

5. Birouri-Selgas Cani, Madrid

6. Desert cu Phacelia (iarba scorpionului) infloresc o data la cativa ani

7. Baloane in Cappadocia, Turcia

8. Vedere de pe BurjKalifa, Dubai, 828m(163 etaje)

9. Cum se vede de sus, la baza Burj Kalifa. Din 2010 este cea mai inalta cladire din lume

10. Padure langa Gryfino, Polonia. Nu se cunoaste cauza formei copacilor

Sper sa-ti placa Baf…e prima parte a materialului…