Arhive etichetă: plangi

Cine moare?

speranta

 

Am gasit aceasta poezie a lu Pablo Neruda si am zambit citind-o…Mi-am amintit ca am spus cuiva odata ca „ma agit” pentru ca „sunt vie”….

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii
cine nu-si schimba existenta,
cine nu risca sa construiasca ceva nou
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe „i” in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
„responsabile”. Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca
„A FI VIU” cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.
Totul depinde de cum o traim…
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi…

 

Reclame

Din perlele profesorilor…

 

       

          Seria de fata, de perle, am incadrat-o la categoria „sa radem”… Sincera sa fiu cand citesti nici nu stii ce e mai bine de facut sa razi cu gura pana la urechi sau sa plangi in hohote… Va las pe voi sa reactionati cum o sa  considerati de cuviinta….

Atmosfera de neuitat…
Ma faceti sa ma simt ca-ntr-o gradina cu legume!

E clara incurcatura?

Sper sa gasiti cartea in bibliotecile parintilor voastre

Banca a doua stai dreapta in banca!

Ia taceti voi sa vedeti cum se aude cand vorbiti tare

Daca vrei sa faci pe prostul vino in locul meu!

Scrieti acolo,dar cu liniste.

Hai, ma castravetilor, deschideti maculatoarele, caietele, cartile si manualele. Si da-mi referatul ala despre capitala Timisoarei

Nichita Stanescu este un poet care se mira de orice. El se mira si de faptul ca oamenii aud si au urechi. Pai de ce? El n-a avut urechi? A vazut el vreun om fara urechi? Ma rog, da, se zice ca asa este in poezie, sa te miri de toate si sa le pui pe toate unele sub altele, in randuri scurte, ca sa se vada ca sunt versuri

Daca iti dau doua palme te fac clatita

Taci din gura ca iti dau una de aterizezi pe jos ca meteoritu’ pe luna!

Precum vedeti, nu vedeti nimic. De ce nu vedeti nimic, veti vedea indata! 

Mai ginditi si cu picioarele lasati capul sa se odihneasca

Fetita, hai iesi la tabla! Dar lasa, nu te mai ridica, vino asa! 

Ce-i cu atata galagie, vi s-au urcat hormonii pe lustra? 

In clasa asta majoritatea suntetzi niste plante artificiale

Aia formau hoarda, ceata primitiva,cum sunteti si voi in recreatie

Vi s-au umflat neuronii de grasime…vedeti ce fac sarbatorile din elevi?