Arhive etichetă: pusa

Cand ajungi pe la notari…

by BAF
Prima chestie interesanta este ca, fiind cam noapte, am parcat exact intr-o balta pusa probabil intentionat acolo, ca sa sugereze abundenta. Si-nca ce abundenta! Era pana peste glezna. Adversara coborase mai ‘nainte intr-un loc uscat si ma astepta cu interes sa parchez si-apoi s-o ajung din urma. Si cum ma apropiam eu de ea, numai ce-o aud pufnind in ras:
– Ce faci, bai? Canti la papuci?
Pantofii mei, plini de apa, ziceau o melodie ritmata pe mai multe voci. La intrare, bat din picioare, ma sterg inutil pe stergatoare, deschid usa si intru urmat de Adv. Aveam probabil o moaca destul de ciudata pentru ca intampinatoarea, o tipa initial dragutica si zambitoare, incepe sa capete o figura din ce in ce mai mirata privindu-ma si mai ales auzind prima mea intrebare, inainte de a-i zice buna seara:
– Aveti slapi?
Tipa se uita confuz la mine, apoi intrebator la Adv care, zambind, ii face semn cu degetu’ in jos, spre pantofi. Intelege cum devine treaba, incepe din nou sa zambeasca si zice istet:
– Nu stiu. Sa-ntreb bucataru’. Poate la antreuri…
Ii zic:
– Bine, atunci o masa de doua persoane se poate?
– Gasim. Dar sa stiti ca macar sosetele, daca le scoateti, am putea sa le uscam pe la bucatarie…
– Si mi le serviti la desert?
Zambeste si ne face semn s-o urmam. Trecem printre doua mese lungi pe care scrie „Rezervat” si ne cazam intr-un colt la o masa de doua persoane. Imediat apare o notarita cu doua meniuri, ni le pune in fata si ne intreaba:
– Ceva de baut va aduc inainte?
– Pentru mine un fresh de grapefruit, zice Adv, si o sticla cu apa minerala.
Eu intreb:
– Cumva…gin tonic aveti?
– Si sec si tonic.
– Tonic, tonic. Nu-mi place sec.
Si-mi bag nasu’ in lista cu haleli, mustacind si privind pe sub sprancene la Adv, care ma taie longitudinal, transversal si diagonal cu binecunoscuta ei sabie de samurai.
Destul de prompt vin bauturile, cutitele, furculitele, painea si servetelele. Ii zicem ca nu vrem paine si nici apa plata, ci minerala. Le ia inapoi. Scoatem amandoi tigarile si trecem la treaba, privindu-ne-n ochi ca doi luptatori de summo ce executa ritualul premergator luptei. Studiem apoi lista. Dupa un timp, apare notarita cu apa minerala, ii comunicam fiecare pohta ce-am pohtit, apoi, vazand ca la mesele rezervate se aduna lume, o intreb:
– Ce organizati la mesele alea?
– La cea de la geam o aniversare, iar la cea din mijloc organizam un divort.
– Un divort?
– Pai da. Noi organizam nunti, botezuri, aniversari si divorturi.
– Si vine lumea sa se distreze la divorturi?
– Si-nca ce se distreaza! Mai ceva ca la nunta!
Ma uit la Adv, zambim apoi pufnim in ras.
– I-auzi, soro! Baga la cap!
Notarita pleaca, iar Adv, zambind in continuare dar facand un viraj catre o mimica pisicoasa, ma intreaba:
– Hai mai bine zi-mi ce ti-ai dori de ziua ta!
– Care ziua mea?
– Sa presupunem…
Intru in joc, stau si ma gandesc oleaca, apoi, lasandu-ma pe spatar intr-o poza relaxata, suflu fumu’-n sus, privind spre tavan si zic:
– Pai…
Apare notarita cu puiul thailandez, ni-l pune in fata si in timp ce schimba scrumiera, gust din pui, apoi fac ochii mari si intreb:
– Ne-ati adus direct desertu’? De ce-i asa dulce?
– Pai asa-i reteta bucatarului.
– Domnisoara, spuneti-i bucatarului sa-si schimbe doctorul, sau doctorii, sa-i dea alte retete. Salata a facut-o sarata ocna, puiul l-a facut desert, iar la desert probabil ca ne-aduceti ciorba de burta. In fine…bun asa rau…zic eu incercand sa nu-mi stric bunadispozitie data de pantofii fleoscaitori de sub masa, pe care-i tot batzaiam de la inceputul festinului, in speranta ca se mai incalzesc. Mai batzai picioarele cateva secunde, notarita pleaca cu coada oarecum intre picioare, apoi revin la Adv:
– Deci ce-mi doresc eu de ziua mea? Sau de ziua ta?
– Da.
– Pai sa zicem…sa duc gunoiu’ mai des.
– Interesant.
– Sa spal vasele mai des.
– Si mai interesant.
– Sa…sa…
– Acum ar trebui ceva mai rar…
– Sa…treaba aia…mai rar, e bine?
– Baai…nu-ti bate joc! De pescuit nu zici nimic?
– Aaa…da. Sa ma duc la pescuit doar pe 29 februarie.
– Buun…da’ de casa aia ce zici? Cand te-apuci?
– Sa m-apuc de casa aia mai rar de-atat?
– Haha…hai lasa. Mai bine cere nota.
Fac semn la notarita sa ne-aduca nota. De-aia se numeste notarita, pentru ca cel mai bine se pricepe sa faca nota. Dupa doua tigari vine duduia cu hartia, iar Adv se apuca, ca de obicei, de controlat. Si bineinteles ca gaseste taxata si painea luata inapoi, si apa plata, pe care n-o ceruse nimeni. O chemam pe notarita, o intrebam de ce, iar ea raspunde standard:
– Aaa…cred ca e o scapare. Imi cer scuze.
Din cauza asta restaurantul ala se mai cheama si DMM, DNN. Adica daca merge merge, daca nu nu.
In rest, toate bune si frumoase, am plecat linistiti acasa, iar cina-baia romantica sa-ncheiat in siguranta si cu un happy end fericit.
Reclame