Arhive etichetă: sotie

FEMEIA

Am luat-o de pe fbk…habar nu am a cui este…

Femeia INTERNET: o femeie pe care o poti accesa greu.
Femeia SERVER: femeia care este tot timpul ocupata.
Femeia POWERPOINT: numai Bill Gates vrea sa o foloseasca mai mult de 30 de minute.
Femeia WORD: are de fiecare data o supriza pentru tine si nimeni din lume nu o cunoaste in totalitate.
Femeia EXCEL: se spune ca poate sa faca o gramada de lucruri, dar o folosesti doar la chestii simple.
Femeia D.O.S.: oricine a avut-o pe vremuri si nimeni n-o mai vrea.
Femeia BACKUP: crezi ca are mereu ceea ce iti trebuie, dar cand vine ora X vezi ca mereu a avut cate ceva lipsa din ceea ce iti trebuia.
Femeia VIRUS: cunoscuta si ca „sotie”. Cand nu te astepti te trezesti cu ea pe cap, se instaleaza singura si mananca toate resursele. Daca vrei sa o dezinstalezi o sa pierzi unele chestii, daca nu incerci o sa pierzi totul.
Femeia SCANDISK: tu stii ca e buna si ca vrea sa te ajute, dar niciodata nu stii cu adevarat ce face ca sa te ajute.
Femeia SCREENSAVER: nu e buna la nimic, dar macar este distractiva.
Femeia RAM: uita mereu tot ce ai spus dupa ce o deconectezi.
Femeia HARDDISK: memoreaza totul pentru totdeauna.
Femeia MULTIMEDIA: face lucrurile urate sa para frumoase.
Femeia MICROSOFT: vrea sa fie stapana peste toti barbatii care ii intalneste si incearca sa ii convinga pe toti ca ea este cel mai bun lucru pentru ei. Va face orice ca sa te certi cu alte femei si spune ca vei avea tot ce iti doresti daca ii dai agenda. Va veni o zi in care o sa ii ceri voie sa deschizi frigiderul.
Femeia PASSWORD: crezi ca numai tu o cunosti, dar in realitate o stie toata lumea.
Femeia MP3: toti vor sa o ia.
Femeia USER: Strica tot ce face si mereu vrea mai mult decat ii trebuie.
Femeia MONITOR: Iti face viata sa fie mai stralucitoare.
Femeia CDROM: e mereu mai rapida si mai rapida.
Femeia DATAWAREHOUSING: te tine la curent cu orice se intampla exceptand ceea ce te intereseaza cel mai tare.
Femeia E-MAIL: din 10 lucruri pe care le zice 8 sunt tampenii.

 

Reclame

Discutii paralele…

– Ce v-ar placea? ma intreaba barmanul.
– Ce mi-ar placea?…Pai, o casa mai mare, bani mai multi si o sotie mult mai frumoasa.
– Nu, zise barmanul calm, am vrut sa zic: “Ce doriti?”
– Imi doresc sa castig la loterie, sa moara soacra-mea si copilul meu sa se nasca sanatos.
– Ce sa fie??…zise barmanul incepand sa-si piarda rabdarea.
– Baiat sau fata…nu conteaza, ii spun.
– Domnule, (enervat de-a dreptul), m-ai inteles gresit, te-am intrebat doar: “Ce vrei sa bei??!”
– Aaa…ii zic, pai de ce nu spui asa?!…Ce ai? la care barmanul:
– Absolut nimic! Sunt perfect sanatos!

Celebrele doamne ale Romaniei ep II

 

HARICLEA DARCLEE, una din minunile lirice ale lumii. Hariclea Darclee s-a nascut în 10 Iunie 1860 în orasul Braila.

 

Hariclea_Darclee

 

 

A primit numele de Hariclea, derivat din numele patronimic al tatalui, Ion Haricli, care a fost dezamagit ca sotia nu-i daruise un baiat. Mama, Maria Haricli – nascuta Aslan – provenea din „os domnesc”, fiind nepoata directa a Domnitei Mavrocordat. Din copilarie atrasa de pian, apoi urmând canto la prestigiosul pension Lobkovits din Viena, cu renumita profesoara de bell canto – Marchesi. La vârsta de 16 ani Hariclea a impresionat atât publicul cât si specialistii în canto. Parasind orasul natal, întrucât casa parinteasca fusese distrusa de inundatii, a ajuns la Bucuresti, unde a luat lectii de canto cu o frantuzoaica – M-me Le Kerre, aceasta fiind profund impresionata de talentul tinerei. În acel timp, Hariclea întâlneste pe locotenentul de cavalerie Iorgu HARTULARI, erou al Razboiului din 1877, care frecventa de mai multa vreme casa Haricli. Sentimentele sunt reciproce, acesta cerând-o în casatorie, însa spre nemultumirea generala a familiei, mai ales a mamei, care nu a putut concepe ca „fiica ei sa se marite cu un barbat fara avere si fara perspective de viitor…”- era de fapt conceptia timpului, care a durat foarte multa vreme în România, pâna prin anii 1930, când ofiterii erau considerati „oameni saraci”, în schimb, prin casatorie legea militara pretindea ca viitoarea sotie sa aiba o „zestre” de 20000 lei. Totusi, casatoria religioasa a avut loc în Februarie 1881, la Biserica Alba din Bucuresti (Cal.Victoriei) mama miresei însa, neparticipând la aceasta unire a cuplului îndragostit.

La scurt timp dupa casatorie, vraja dragostei se risipeste, casnicia fiind marcata de crizele sotului gelos, la care s-a adaugat si patima jocurilor de noroc. Au urmat mari probleme financiare care au distrus definitiv armonia cuplului, urmând revenirea la Braila, unde Hariclea a început o colaborare muzicala cu George CAVADIA, pianist si organizatorul unor mici serate muzicale în propria-i casa. Mai târziu, cuplul s-a mutat la Iasi, unde situatia materiala precara, precum si continuarea neîntelegerilor dintre cei doi au luat amploare, ulterior Hariclea hotarându-se sa divorteze în 1883, aflând în plus ca în viata sotului intervenise si o relatie extraconjugala. Când totusi se hotarâsera sa plece la Paris, în Aprilie 1886, ca sa continue lectiile de canto, constienta si încurajata de valoarea vocii ei, afla ca este însarcinata. În luna Iulie 1886, naste un baietel, iar ea continua sa ia lectii de canto cu Marie SASSE la Paris.

Celebrul compozitor Charles GOUNOD, a distribuit-o pe Hariclea în rolul Julietei din opera „Romeo si Julieta”, cu prilejul Expozitiei mondiale de la Paris în anul 1889. Mai târziu, Hariclea apare pe scena Operei Mari din Paris, în primul rol liric, interpretând rolul Margaretei din „Faust”. A urmat o glorie internationala a Hariclei Darclee pe scena Scalei din Milano, care, în ciuda bine-cunoscutei exigente a publicului milanez, Presa s-a aratat elogioasa de debutul ei, în 26 Decembtrie 1890. Se spune ca în acea perioada, atât compozitorul Ruggiero LEONCAVALLO, cât si MASCAGNI erau îndragostiti de ea – era frumoasa si cu o voce de aur.
Hariclea Darclee a înregistrat noi si mari succese la Petersburg si Madrid. În anul 1897 s-a finalizat divortul cu Hartulari, ramânând singura sa se lupte cu destinul, sotul retragându-se pâna la sfârsitul vietii la Cotnari, despartit de multa vreme – sufleteste – de familie.
Hariclea era poliglota, vorbea curent germana, franceza, italiana ,spaniola, engleza, greaca si nu în cele din urma si rusa, cucerind astfel publicul din întreaga lume, considerând însa, ca cel mai mare triumf a fost cel „de acasa”, pe scena Operei de la Bucuresti (N.B.Se numea Teatrul liric, în stilul operei din Viena, care se afla în Piata Valter Maracineanu – lânga Cismigiu, bombardat în anul 1945, ca si Teatrul National de pe Calea Victoriei, în acelasi stil).

La sfârsitul secolului XIX, Hariclea era considerata, potrivit presei de peste Ocean, „Cea mai mare cântareata lirica a zilelor noastre”. Dar, diva americana Nelly MELBA, care se temea de talentul Hariclei Darclee, a avut „un cuvânt important de spus…” la Opera Metropolitana din New York, motiv pentru care au fost anulate spectacolele ei. Viata a continuat, iar în 1906, cu ocazie premierei operei „Tosca” (Puccini) în Italia, se întâlneste cu baritonul Eugenio GIRALDONI, care a facut o mare pasiune pentru ea. Diva nu l-a încurajat, dar nici nu l-a respins, iar într-o buna zi, aflându-se amândoi pe un vapor care-i ducea spre Argentina, cântaretul si-a luat „inima în dinti”, declarându-i sentimentele de dragoste. Hariclea spunea ca – „Eugenio este singurul barbat pe care îl iubeste cu adevarat, pentru prima si ultima oara în viata”. Dragostea lor este supusa însa unor mari încercari iremediabile. Datorita faptului ca erau mereu despartiti din cauza obligatiilor profesionale, Hariclea a luat decizia divortului dupa 4 ani de casatorie. Ulterior, Eugenio s-a casatorit în Rusia, cu fiica unui print caucazian, cu care a avut si un copil.
Cariera Hariclei Darclee desfasurata pe parcursul a 30 de ani, s-a încheiat odata cu primul razboi mondial, când a preferat sa se retraga, datorita primelor semne de alterare a vocii. Ultimul specatol l-a sustinut în luna Mai 1918, la Teatrul Pergola din Florenta, dupa ce fusese catalogata de Enciclopedia dello Spettacolo (1950) ca „cea mai mare cântareata a lumii timp de 25 de ani.

– În Septembrie 1936, se întoarce definitiv în România dorind sa gaseasca un post la Conservator sau la Opera, care sa-i asigure o viata decenta, fiind hotarâta sa puna bazele unei Scoli românesti de canto, dar nu a reusit sa-si împlineasca visul; România era pe „picior de razboi”. În acei ani a locuit într-un hotel modest – „Bratu” – pe Str.Polizu, în apropierea Garii de Nord, amânând mereu plecarea la casa din Cotnari, în speranta ca va obtine o catedra de canto sau, în cel mai rau caz, o pensie de batrânete, cu toate ca dictionarele muzicale ale timpului o desemnasera ca „una dintre cele mai înzestrate reprezentante ale artei lirice din toate timpurile”. Regele Carol I, care a apreciat-o foarte mult, i-a oferit Ordinul „Bene Merente Clasa I”.

– În Decembrie 1938, s-a internat la Spitalul Filantropia din Bucuresti, diagnosticul fiind tragic – sarcom hepatic, trecând în Eternitate în dupa-amiaza de 10 Ianuarie 1939. Este înhumata în Cimitirul Bellu din Bucuresti, funeraliile fiind finantate de Ambasada Italiei din Bucuresti.

Articol preluat din revista Agero, scris de doamna Venera E.Dumitrescu-Staia